cynical land

Stie cineva unde se duc toate tipetele mute si lacrimile neplanse? Se duc initial in zambete false, dar nu cred ca se echivaleaza.

Deci unde se duc? In tine? Si le tii in tine pana cand? Creeaza o implozie sau o explozie? Toti nervii nevarsati, toata tensiunea? Toate replicile pe care le tii muscandu-ti limba? Toate gesturile pe care le tii in frau? Toate depresiile mascate sau ignorate?

Unde sunt? Si cum scapi de ele? Pana acum am descoperit ca ori ai o cadere nervoasa brusca si scapi de toate, ori continui sa le aduni. Problema la prima varianta e ca poti sa ai caderea aia nervoasa in cele mai nepotrivite momente. Problema cu a doua varianta este ca se observa cu ochiul liber cand aduni toate chestiile astea - sentimente sau ce-or fi ele, si atunci incep intrebarile si automat urmeaza minciunile de complezenta.

Nu stiu daca e ipocrizie sau bun simt sa te abtii de la niste reactii naturale - dar e mai simplu decat sa-ti explici reactiile pe care, sincer, nici tu nu ti le intelegi tot timpul.

Nu stiu ce varianta sa aleg. Daca e cineva dispus sa trigger my overdue breakdown, feel free - adica na, adunam si ne prefacem si ascundem si zambim, dar da-o naibii, toate au o limita. Eu personal nu cred ca vreau sa-mi aflu limitele - si nici nu vreau sa vad ce se intampla cand le depasesc.

LATER EDIT - s-a rezolvat. A trigger found me.

Posted by kus at 14:02