Nu, nu am terminat
Si acum o lista de scurte observatii:
- nu trebuie sa-mi scot cardul din portofel ca sa-l citeasca aparatele
- o parte din trotuarul meu (unde "meu" = o portiune de beton tranzitata zilnic de mine) e ocupata de banda pentru biciclisti, 348746 de bancute si pomisori din aia plantati in cilindre de caramizi (habar nu am cum se numesc, o sa le fac o poza)
- nu pot sa scriu daca nu ma enerveaza ceva ingrozitor sau daca nu am ceva mult mai important de facut; de regula, nu scriu despre ceea ce ma enerveaza ingrozitor
- cinismul si pesimismul le-am dobandit, nu m-am nascut asa; e posibil ca intr-un univers paralel o alta kus sa se imbrace in alb si sa zambeasca tot timpul - nu vreau sa o cunosc, e posibil sa ma enerveze si e posibil sa o deprim, eu fiind cinica si pesimista
- inca nu stiu cu cine votez la europarlamentare
- sesiunea a mers neasteptat de bine pana acum (hope I didn't jinx it)
Ce e super la pesimism este ca daca ai asteptari foarte putine, e greu sa fii dezamagit. Problemele intervin cand ai pentru scurt timp iluzia ca unele lucruri merg bine si ajungi sa visezi cu ochii deschisi si sa iti imaginezi ca poate e ok sa fii optimist.
Nu e. Sunt doar scurte momente de prostie, zic eu.
Post a Comment