Sunday, October 25, 2009

Si cum e?

E asa ca un resort elastic, daca mai tii minte de la fizica. Tragi de el si cand ii dai drumul revine la starea initiala. Doar ca la mine se tot intinde si nu isi mai revine.

- Pai si nu se rupe?

Normal ca e si riscul asta, dar am foarte mare grija cat las resortul sa se intinda. Daca se rupe, o sa ia cu el mai mult decat as vrea sa dau. Asa ca sunt atenta. E un resort cu care vorbesc si pe care il incurajez sa se intinda cat mai putin, cat mai des. Si ma asculta, pentru ca totusi e parte din mine si il controlez.

- Esti sigura ca nu se rupe?

Nu, evident, nu am cum sa fiu sigura. Sunt doar sigura ca o sa incerc sa-l tin sub control, sa-l intind si sa nu se rupa. E o bucata din mine asa ca trebuie sa fie la fel de incapatanat - de ce s-ar rupe, de ce ar ceda? Nu pot sa concep. Dar nu, nu inseamna ca nu se poate intampla.

- Si daca se rupe ce faci?

.

Later edit: Sunt aproape sigura ca nu se rupe.

Wednesday, October 21, 2009

Revenind

cu o stare mult mai buna decat la ultimul post lacrimogen. Sper ca ati retinut ca scriu aproape exclusiv cand ma enerveaza ceva, de unde sper ca rezulta si in capsorul vostru (singular, ca suna mai bine si in unele cazuri e si adevarat) ca lipsa unui nou post a insemnat o perioada de pure joy.

Dar cum nu poate totul sa fie negru (n.r. roz pentru voi ceilalti) permanent in Kuslandia, revin. Observ ca a devenit un super trend sa citesti ceva pe un blog al unui cunoscut si sa il ataci foarte wannabe sneaky si subtil la tine, folosind eventual exprimari identice sau contrazicand un interlocutor de cele mai multe ori fictiv pentru cititorii tai.

Bun. Mie mi se pare comic sa gasesti fix lucrul pe care sustineai ca il vrei si tot sa gasesti motive sa te plangi. Nu are neaparat legatura cu ce vreau sa scriu in continuare, dar e extrem de amuzant. Izolarea asta are si ea consecintele ei.

Next order of business - de fiecare data cand mie, personal, imi e frig, o sa spun ca imi e frig. Nu e un sentiment nou, dar e neplacut, si de fiecare data e mai neplacut decat iti amintesti tu ca e. Asa si cu ploaia - ies din casa si oftez si zis "aoleu, iar ploua". Asa si cu vantul - "hai frate, iar bate vantul" si tot asa. Nu inseamna ca nu sunt constienta ca se repeta anotimpurile in fiecare an - inseamna ca pur si simplu exprim ceva ce nu imi convine.

Acum legat de timp - exista persoane care de la varsta noastra se intretin singure. Da, stiu, e un concept ingrozitor, cine ne mai ia blugi noi si fond de ten - dar asa este. Hai sa nu comparam munca pentru bani in plus cu munca pentru bani de chirie, intretinere si mancare. Un job care nu se termina la o ora fixa, ci se termina cand consideri tu ca iti ajung banii de paine si tigari si poti sa te opresti. Asta intra iar in categoria judecatului fara sa cunosti o situatie.

Inteleg perfect nevoia de a critica - dar e vital sa faci diferenta intre "nu-mi place" si "e naspa". Am foarte des scapari de genul asta si imi exprim o opinie ca adevar general valabil, dar e numai atat, o scapare. Nu cred ca detin adevarul absolut si nu cred ca alegerile mele sunt cele bune - sunt doar atat, ale mele.

Pe langa asta, mi se pare cel putin ciudat sa faci referiri si comentarii atat de evident legate niste persoane care, iertata fie-mi exprimare simplista, nu ti-au facut nimic. Nu te-au batut, nu te-au injurat, nu te-au mintit, nu ti-au furat pixul si nu ti-au stricat bricheta. Dar ma rog, fiecare are motivele lui. Mare grija sa nu dai din critica in ipocrizie - se intampla extrem de des.

Momentan e suficient - deja ma simt mai bine.








P.S. total nelegat de post: stimate domnule profesor, in cazul in care continuati sa imi vizitati blogul, va anunt ca ati facut o eroare: atat pe blogul dumneavoastra oficial cat si pe abjecta publicatie unde va semnati "elena" aveti texte foarte similare scrie la "limitarea raspunderii. Va rog sa actionati in consecinta, altfel cineva ar putea sa faca legatura logica intre cele doua bloguri. In caz ca va este neclar la ce ma refer, voi fi bucuroasa sa postez atat numele dumneavoastra cat si adresele celor doua bloguri - bineinteles, cu expresa dumneavoastra permisiune.

Saturday, June 20, 2009

Where, oh, where

Stie cineva unde se duc toate tipetele mute si lacrimile neplanse? Se duc initial in zambete false, dar nu cred ca se echivaleaza.

Deci unde se duc? In tine? Si le tii in tine pana cand? Creeaza o implozie sau o explozie? Toti nervii nevarsati, toata tensiunea? Toate replicile pe care le tii muscandu-ti limba? Toate gesturile pe care le tii in frau? Toate depresiile mascate sau ignorate?

Unde sunt? Si cum scapi de ele? Pana acum am descoperit ca ori ai o cadere nervoasa brusca si scapi de toate, ori continui sa le aduni. Problema la prima varianta e ca poti sa ai caderea aia nervoasa in cele mai nepotrivite momente. Problema cu a doua varianta este ca se observa cu ochiul liber cand aduni toate chestiile astea - sentimente sau ce-or fi ele, si atunci incep intrebarile si automat urmeaza minciunile de complezenta.

Nu stiu daca e ipocrizie sau bun simt sa te abtii de la niste reactii naturale - dar e mai simplu decat sa-ti explici reactiile pe care, sincer, nici tu nu ti le intelegi tot timpul.

Nu stiu ce varianta sa aleg. Daca e cineva dispus sa trigger my overdue breakdown, feel free - adica na, adunam si ne prefacem si ascundem si zambim, dar da-o naibii, toate au o limita. Eu personal nu cred ca vreau sa-mi aflu limitele - si nici nu vreau sa vad ce se intampla cand le depasesc.

LATER EDIT - s-a rezolvat. A trigger found me.

Thursday, June 11, 2009

O incercare esuata de a-mi exprima ideile

Da, iar am intarziat. Oricum.

Ma amuza si ma si sperie accentul pus pe jocuri video, desene animate violent, filme gore (are vreun corespondent in romana "gore"? de curiozitate) in dezvoltarea unui copil. Mai pe scurt, daca micul plod isi bate colegul, e din cauza unui film. Daca vrea sa isi impuste colegul, e vina unui film. Nu au nici o legatura palmele data acasa de tata sau pistolul lasat in cuier.

Nu am nici o pretentie ca as putea interpreta psihologic fenomenele astea, sunt doar niste opinii si observatii amatoricesti - o mica paranteza ca sa evitam comentariile "da' ce studii ai tu sa". Revenind!

Inainte de ...ce sa zic... Dragonball Z, au fost Testoasele Ninja. Si Tom si Jerry. Si inainte de asta, ce ne citeau ai nostri si, de la o anumita varsta, noi? Hansel si Gretel, a fratilor Grimm. O poveste in care o doi copii sunt dusi de catre mama lor vitrega in padure, noaptea, si abandonati. O idee des intalnita in povestile pentur copii e ca parintii, surorile si fratii vitregi sunt oameni malefici care iti vor raul. Acum, parerea mea e ca o idee de genul asta repetata in zeci de povesti ii ramane imprimata micului plod mai mult decat o scena de bataie dintr-un oarecare film.

De ce adusesem vorba de Stephen King? Ii devorez cartile desi nu mai pot sa dorm nopti intregi dupa ce le termin. Ma face sa vizualizez tot ce descrie si sa imi imaginez tot ce sugereaza - e groaznic, am o imaginatie bolnava si am tendinta sa exagerez. Mi-e frica de intuneric, moarte, insecte, singuratate, fantome (unele), avalanse, spirite malefice - sunt cititoarea lui ideala, impartasindu-i multe fobii. Si zice el foarte bine ca in Hansel si Gretel de exemplu, intalnim frica de abandon, frica de moarte, rapirea etc. Si le citim copiilor povestea asta si ne miram ca nu mai dorm sau ca plang cand mama/tata decide sa se recasatoreasca dupa divort. Sau Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte - doamne ce poveste deprimanta si fara nici un fel de morala.

Bun. Sa revenim la ce considera multi parinti ok, in timp ce se infioara la GTA sau WoW - Tom si Jerry. Doua animalute adorabile (din punctul meu de vedere) care: se pocnesc cu tigai, isi intind curse, ingheata podeaua din bucatarie, se lupta cu sabii, isi dau FOC si diverse alte activitati recomandabile copiilor. Cred ca aveau si o catapulta la un moment dat.

Aberatia e ca oamenii astia - parinti, li se zice - urla ca niste bebelusi sa se interzica aceste jocuri, desene, carti, benzi desenate, filme, whatever. Ce nu inteleg ei e ca fiind parinti, au un oarecare grad de control asupra copiilor. Nu vrei sa se joace nu stiu ce joc? Nu i-l cumpara! Nu vrei sa stea pe net 20 de ore pe zi? Scoate cablul sau routerul si dormi cu el sub perna. Nu vrei sa se uite la filmul x? Nu-l lasa. Bine, ar fi recomandat sa te uiti cu respectivul plod la doua trei filme cu monstri si sa-i explici ca ce vede el acolo nu exista, ca uite, pana la urma si Ripley si pisica ei scapa de alien, etc etc. Dar na, asta necesita timp.

Chestia cu interzisul cred ca merge pana pe la...cat sa zic? 10 ani? La mine a fost altfel, m-am uitat cu ai mei la Alien, la Poltergeist, ma jucam Medal of Honor cu tata si nu am avut probleme. La The Ring insa, da, m-am panicat groaznic.

Nu stiu daca postul asta are vreo idee precisa, m-am pierdut pe drum. Ce vroiam initial sa zic e ca violenta e violenta in orice forma ai prezenta-o si parintii au o responsabilitate pe care nu o pot pasa regizorilor, scriitorilor sau magazinelor.

By the way, nu mi-e frica de intuneric pentru ca m-am uitat la filme de groaza cand eram mica. Mi-e frica de intuneric pentru ca mi-e frica de necunoscut. Nu-mi imaginez ca e un monstru ca aia din filme care vrea sa ma prinda, tocmai asta e problema - nu stiu ce e in intuneric.

Unde s-a dus coerenta mea?




Monday, June 01, 2009

maine...

...e foarte posibil ca aici sa fie un post despre violenta, frica, desene animate, Stephen King si fratii Grimm. Acum nu am rabdare si trebuie sa caut un citat intr-una din cartile lui King - which may take a while.

Mai e ceva? Da.

Sa incercam ceva mai serios. Sa incercam sa vorbim despre alegeri si despre motivul pentru care nu putem sa facem o alegere informata, indiferent daca votam presedintele clasei sau presedintele tarii.

In primul rand, trebuie sa cunosti prerogativele unui post. Nu le stii pentru ca:
a) nu te intereseaza
b) nu ai acces la informatie
Daca la punctul a situatia e greu de remediat (in caz ca trebuie remediata), la punctul b avem TVR-ul. Si il avem degeaba.

In al doilea rand, un candidat nu se concentreaza in campanie pe acele prerogative. De ce? Vezi punctele a si b de mai sus. Esti impresionat ca un candidat la europarlamentare iti promite trei pomi in plus in parc si trei caini in minus pe strada? Super! Il votezi pentru ca te intereseaza pomii si cainii, dar nu te gandesti ca omul ala nu are treaba cu pomii si cainii la un nivel atat de local (local are grad de comparatie? nu. oh, anyway. e ca faza din seinfeld, cu you can't be overdry si overwet?)

Tu nu stii ce ar trebui sa faca omul ala, dar nici nu te intereseaza. Iti promite un litoral curat cand el candideaza la postul de administrator de bloc. Si il votezi ca pana mea, vrei un litoral curat.

Tu la ce te gandesti cand votezi un om? Te intereseaza ce ar trebui sa faca sau doar ce promite?

Nu ma ating de subiectul bere, mici, brichete - nu am nimic de spus momentan.

Nu, nu am terminat

Si acum o lista de scurte observatii:

- nu trebuie sa-mi scot cardul din portofel ca sa-l citeasca aparatele

- o parte din trotuarul meu (unde "meu" = o portiune de beton tranzitata zilnic de mine) e ocupata de banda pentru biciclisti, 348746 de bancute si pomisori din aia plantati in cilindre de caramizi (habar nu am cum se numesc, o sa le fac o poza)

- nu pot sa scriu daca nu ma enerveaza ceva ingrozitor sau daca nu am ceva mult mai important de facut; de regula, nu scriu despre ceea ce ma enerveaza ingrozitor

- cinismul si pesimismul le-am dobandit, nu m-am nascut asa; e posibil ca intr-un univers paralel o alta kus sa se imbrace in alb si sa zambeasca tot timpul - nu vreau sa o cunosc, e posibil sa ma enerveze si e posibil sa o deprim, eu fiind cinica si pesimista

- inca nu stiu cu cine votez la europarlamentare

- sesiunea a mers neasteptat de bine pana acum (hope I didn't jinx it)

Ce e super la pesimism este ca daca ai asteptari foarte putine, e greu sa fii dezamagit. Problemele intervin cand ai pentru scurt timp iluzia ca unele lucruri merg bine si ajungi sa visezi cu ochii deschisi si sa iti imaginezi ca poate e ok sa fii optimist.


Nu e. Sunt doar scurte momente de prostie, zic eu.

Chestiuni de posibil interes general. Sau nu.

Ma roade o chestie din Sex and the City.

In primul rand, nu o suport pe Carrie Bradshaw. Dintre cele patru personaje principale, mi se pare cea mai falsa, dezorientata, imatura, nerealizata si derealizata.

Bun. S-au comentat ani intregi outfit-urile personajului, adjectivele variind de la "abominabil" la "avant-garde". Cu putine exceptii (in general cateva rochii), nu imi place cum e imbracat personajul. Si ajungem la micamea problema. Intr-un episod, Carrie ii prezinta noului ei prieten o noua lume - lumea Prada, unde primesti sampanie la intrare si ai un personal shop assistant (desi aia cred ca au un alt nume al postului si mai multe responsabilitati, nu sunt ca tembelele care te intreaba daca te pot ajuta cu ceva si pleaca). Carrie isi alege o rochie superba pentru o premiera. Ajunsa pe covorul rosu, ce observ eu - i se vede banda de la sutien, rochia fiind cu spatele gol (o mare parte a spatelui).

M-am gandit ca fie e o scapare, fie e o ironie a scenaristilor care vor sa sublinieze ca de fapt aceasta Carrie nu e atat de fashion-savvy pe cat se crede, e doar o femeie la 30 si ceva de ani care scrie un editorial despre sex si are sute de perechi de pantofi pe care ii asorteaza unepri prost, uneori bine la combinatii extravagante de haine. Dar nu, din pacate asta e doar parerea mea - uitandu-ma mai atent si la alte episoade, am observat ca lui Carrie i se vad foarte des parti ale sutienelor.

Nu stiu ce sa zic. Nu stiu cat e de acceptabil sa transformi o "jurnalista" new-yorkeza in fashion icon si lasi acest detaliu sa-ti scape. Adica eu ma chinui sa evit aparitii de acest gen, si personajul Carrie Bradshaw e imbracat asa in mod special? O ajunga si la noi chestia asta (nu de alta, dar la noi un trend devine mainstrean la cativa ani dupa ce e uitat in capitalele modei)?

Si - cel mai important - se vor vine in curand bluze cu spatele gol si cu bande si bretele atasate, ca sa para ca porti sutien?

Nu mai inteleg nimic.

Bine, problema e total irelevanta si neinteresanta, dar ma ajuta sa nu ma gandesc la alte probleme. Oricum, daca aveti pareri despre chestia asta, le astept cu nerabdare.

Monday, May 04, 2009

Si ca tot vorbeam...

Luati de va minunati: http://www.romanialibera.ro/a89669/o-piesa-impotriva-violentei.html

Asta asa, in caz ca vreti sa cititi un reportaj despre piesa, nu aberatiile unui mostenitor al imparatiei cerurilor.

Dar, vai! Ce secret! Dar na, in CanCan apare mai rar ceva legat de piese de teatru. Dar daca asta se citeste...

Incredibil, nu?

Friday, April 10, 2009

Senzational. De jalnic.

Domnul Linie Dreapta loveste din nou.

Presupunand ca nici o autoritate nu are doza de imbecilism necesara pentru a lua in seama plangerile unui paranoic dement cu mania persecutiei, personajul din tragi-comedia noastra a ales sa se planga prin presa.

Imi imaginez ca undeva in subconstientul lui exista o farama de ratiune care ii spune ca tot ce debiteaza el e fictiune, motiv pentru care continua sa-si verse frustrarile sub anonimat (buna, "Elena!"). Interesant este locul in care a ales stimatul domn profesor sa se desfasoare: Can Can. Da. Ati citit bine, in Can Can.

Povestea incepe aici, pe blogul dascalului de exceptie, si ajunge apoi aici.

Sa analizam putin situatia. "The Vagina Monologues" e o piesa feminista, despre violenta, abuz, incest, pedofilie. Persoanele care au jucat in piesa sunt majore. Piesa este socanta nu din cauza cuvintelor analizate separat, ci din cauza contextului - un act de pedofilie povestit din perspectiva fetitei abuzate nu inspira erotism, ci violenta, teroare, groaza si alte stari similare. Poate dumneavoastra va excitati cand auziti de incest sau pedofilie si va ganditi ca toti suntem la fel de psihopati - e ok, nu suntem toti. Piesa e menita sa aiba un impact puternic asupra publicului, sa trezeasca o stare similara in spectatori cu starile personajelor.

Ce facem, interzicem piesele in care este vorba despre un act sexual, indiferent de natura lui? Pai atunci hai sa interzicem si Ion, si Morometii, si Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, si cateva poezii de-ale lui Eminescu, asta ca sa nu mai vorbim de opera lui Emil Brumaru. Interzicem studierea nudurilor la desen si pictura? Interzicem si 1984? Dar lectiile de anatomie? Orele de sexologie? Filosofie?

Sa ne gandim putin doar la istoria Angliei si la membri familiei regale - cate violuri si crime absolut grotesti, povestite pe larg si cu detalii in diverse carti de istorie. Oare de asta nu ne-ati predat istoria Angliei, sa ne protejati inocenta de adolescenti de 16 ani? Da, clar! Un alt exemplu mai aproape de casa - Vlad Tepes.

Si acum sa analizam un fragment din tabloid: <<Nu lipsesc nici scenele de sex salbatic, povestite cu nonsalanta de actori: "Sunt acasa la tata, care da o petrecere sus. Toata lumea bea. Eu ma joc singura la parter si-mi incerc chilotii cei noi si bustiera alba, de bumbac, pe care mi le-a dat iubita lui taica-meu. Deodata, prietenul cel mai bun al lui taica-meu, uriasul ala, Alfred, apare pe la spate, imi trage jos chilotii cei noi si isi baga penisul lui mare si tare in pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. Incerc sa ma lupt cu el, dar el e deja inauntru.">>

Sex salbatic? Descriem pedofilia ca fiind sex salbatic? Evident ca atunci cand scrii de sex salbatic, induci in eroare publicul-tinta, care mai mult ca sigur nu are nici cea mai vaga idee despre ce este vorba. Publicul vostru tinta NU se duce la nici un fel de piesa de teatru, fie ea tinuta in baruri, cafenele sau teatre nationale. E usor sa manipulezi o masa de inculti si ignoranti care, la o adica, mai si voteaza.

Si scena nu e povestitacu nonsalanta - persoana care a interpretat a redat exact sentimentele de confuzie si teama simtite de personaj.

Nu mai intreb de ce e pus un watermark pe poza, pentru ca nu e facuta de nici un reporter de la respectivul tabloid.

P.S.: normal ca dupa ce ameninti cativa elevi ca ii dai in judecata pentru ca iti mentioneaza numele, iti dai si tu seama ca e mai simplu sa ataci din umbra. Foarte matur si responsabil.

Sunday, January 18, 2009

Ce se intampla cand chiulesti de la logica

Sa continuam seria de plangeri. Incredibil cum imi vine dorinta de a scrie fix in zilele cand am lucruri mult mai urgente de facut.

Revenim la vechiul meu prieten, metroul. De ceva timp, se incearca o schimbare in modul de imbulzire la scarile rulante, si anume daca vrei s-o arzi foarte chill-static, stai pe dreapta, daca vrei o portie de hiking, te asteapta partea stanga.

Evident, foarte putini inteleg aceasta noua organizare sociala. Ar putea sa faca o analogie intre benzile de pe carosabil, dar, nu-i asa, daca ai masina nu mai calci pe peron. Si ramanem cu toti cetatenii care vor sa stea pe stanga si sa alerge pe dreapta.

O, dar ce e de facut? Pana acum erau niste talpi desenate, dar tot ce au reusit talpile sa faca e sa ride intrebarea "bai dar cum s-or fi sters pe partea stanga ba talpa dreapta, ba talpa stanga*?"

*uite genul de comnetariu care ma face sa plang atunci cand imi uit castile sau mi se termina bateria la ipod

Si ce noua metoda au implementat stimatii responsabili? Stickere cu textul "Stationati pe partea dreapta". Puse - ati ghicit! - DOAR pe partea dreapta!

Bravo! Acum cei de pe dreapta vor sti ca fac bine ce fac. Cei de pe stanga - sanatate!





- parca totusi la universitate sunt puse stickerele pe ambele parti? -

Newer Posts Older Posts Home