Wednesday, January 30, 2008

sex, drugs and rock 'n roll

exclusively for the easily offended, the faint-hearted and religious extremists.

coming s...actually, has recently arrived to a website near YOU!

i give you the one...

the only...

the funny...

radu's own Sex, Drugs and Rock'n Roll




Powered by ScribeFire.

Friday, January 25, 2008

come heeere, minaaa

dupa sublimul esec al clipului de promovare a tarii noastre (ala cu liliacu' facut in paint), avem o noua problema. o provocare, mai degraba.

dupa cum am aflat ieri de la stiri, e imperios necesar sa gasim o mascota a bucurestiului.
variantele sunt: leul, fluturele, gargarita, acvila si porumbelul alb.

fluturele si gargarita sunt cele mai penibile mascote de care am auzit pana acum. stiti mascotele din filmele americane, care reprezinta (de obicei) echipa de fotbal/baseball a unui liceu sau a unei universitati? ....voi ati paria pe the butterflies sau the ladybirds?

i don't think so.

acvila. da, asta ar merge, dar nu pentru bucuresti. pentru alte orase din tara ar fi potrivita.

porumbelul alb...pentru ca exista in bucuresti? de ce nu cainele vagabond? ar fi mult mai potrivit. groapa din asfalt? si asta ar merge.

leul... leul? really? de ce leul? de ce nu un lup sau un urs? mai e un oras care are ursul ca mascota (nu mai stiu ce oras), deci asta pica. dar si amsterdamul are doi lei. nu ar fi cea mai buna alegere.

daca ne gandim putin la domnul bucur (apelativul "domnul" denota respect), o sa vedem ca mascota ar trebui safie un berbec. sau un berbec+oaie+miel.





"mascota" e un cuvant nepotrivit pentru ce trebuie sa alegem noi. simbol reprezentativ poate. dar mascota?





wanna bet ca o sa mearga mai multa lume sa voteze mascota fata de cata a fost la referendum?




Powered by ScribeFire.

Monday, January 21, 2008

back to college

acum am realizat ca nu prea am scris despre facultate. si tot acum am realizat ca motivul este, din nou, lipsa de nemultumiri. nu este o lipsa completa, dar micile probleme care apar ma amuza. the degree of imagined authority is somewhat under control. in highschool, it had reached a dangerous, unexpected peak.

creepy peak.

so...back to college.

latest event: sesiune. e atat de...neobisnuit sa fii evaluat de oameni cu psihicu' intact. it's a pleasure... ney, a privilege!


nu stiu daca ati cunoscut multi oameni de genul asta. sunt extrem de
rari and so very very special. sunt indivizii aia dubiosi care isi predau
materia proprie la cursuri. si care respecta un syllabus. si
cateodata te intreaba ce crezi. si indiferent daca sunt sau nu de acord, isi argumenteaza opinia. poate au impresia ca daca ofera un model, modelul ala va fi urmat de cineva.

un alt aspect fantastic la unii profesori (din nou, nu generalizam excesiv, cause that'd be lying...) este lipsa dorintei de razbunare, lipsa frustrarilor si a complexelor.

pai normal ca daca tu ai o viata echilibrata, din punct de vedere emotional/social/etc, in afara locului de munca, o sa fii echilibrat si la locul de munca. sau cel putin te vei incadra in niste parametri acceptati de majoritate ca fiind parametrii normalitatii.

daca nu esti in stare sa-ti faci ordine in viata, cum te astepti sa formezi caractere, sa indrumi oameni, sa deschizi/luminezi minti, sa-ti impui un punct de vedere, sa fii credibil?

urmand acelasi rationament, daca nu poti sa iti controlezi reactiile impulsive (caracteristice adolescentei, cauzate de hormoni), atunci cum te poti astepta sa-ti tii viata sub control?
nu poti. si atunci ce faci? te razbuni pe cei mai mici decat tine (fizic? biologic?), mai lipsiti de putere (din punct de vedere...birocratic?). problemele intervin when they manage to outwit you. atunci devine tragic. atunci intervine OTV-ul.

si asa uit de unde am plecat. vorbeam pe undeva de evaluare. da.
azi am observat cum isi da seama un profesor daca poti sa gandesti, la un examen oral:

1.tragi un bilet, ai timp cam 20 de minute sa-i structurezi in cap niste idei legate de subiect: vorbesti putin despre subiectul care ti-a picat.

2. evaluatorul divagheaza si reuseste sa verifice, in 4-5 intrebari, daca stii "the basics". reuseste simultan sa vada daca ai memorat cursurile sau daca poti sa gandesti

3. ti se mai pun cateva intrebari din mid-term-ul sustinut la acel curs si dintr-un book review care trebuia predat inainte de examen

4. daca pana acum te-ai descurcat, ai 10. daca nu, esti trecut din nou cam prin toata materia, pe principiul "ceva-ceva trebuie sa stii"





ca sa parafrazez un clasic in viata: asta vorbeam eu cu cineva...nu e oficial.





Powered by ScribeFire.

cam lipsit de importanta

in caz ca va intrebati ce mai fac, va anunt ca fac foarte bine. momentan nu am probleme, motiv pentru care acest post va fi atipic si sunt siiigura ca nu o sa va placa.

revelionul a fost ok, a fost la munte, am avut zapada (zapada > cookies. everytime.) exceptii exista tot timpul, exceptii au fost si anul asta. eh...what can you do...

restul vacantei: again, very nice (presents...> zapada, presents+zapada=even better)






Powered by ScribeFire.

Wednesday, January 16, 2008

here, have some tea

incredibil cum il apuca pe roman cateodata generozitatea si dragostea fata de aproapele sau.

uite un exemplu: mass-ul de pe messenger, in care o persoana binevoitoare doneaza ghetute ortopedice.

ii intreb pe sufletistii forwardisti: ati sunat la numarul ala sa verificati daca e adevarat? ma indoiesc sincer. poate dati sperante false unor oameni care nu stiu exact ce inseamna proteze, orteze sau ortopedie.

nu exista "proteze si ghetute ortopedice pentru copil de 2 ani". in primul rand, nu exista copii de 2 ani dezvoltati identic (chiar si gemenii identici se pot dezvolta diferit, atat ca aspect exterior cat si ca dezvoltare a organelor/oaselor/etc). in al doilea rand, cred ca am pierdut editiile revistelor internationale de ortopedie in care se anunta ca exista o singura boala a membrelor inferioare de care pot suferi copiii de 2 ani. un link sau o copie scanata, se poate?

e ca si cum ai spune ca donezi "proteza dentara femeie 76 de ani". how...medically correct.

poate e pe undeva o mama saraca al carei copil are probleme cu picioarele, si ii spune vreun om bun ca a vazut el pe net ca doneaza cineva ghetute si proteze. si eventual femeia aia mai sta cateva zile cu copilul bolnav acasa, asteptand ghetutele alea. si poate intre timp i se sudeaza copilului osul prost, in caz ca si-a rupt piciorul, sau i se agraveaza conditia, sau mai stiu eu ce worst case scenario.

daca cineva chiar doneaza/vinde aceste ghetute, un sfat: du-te pana la un spital cu sectie de ortopedie si intreaba-i p-aia d-acolo (sunt unii cu halate albe) "ba, cui dau si eu astea?" poate cine stie, le gasesc ei mai repede o casa.



ma bucur ca dupa ce s-au terminat mass-urile de tip chain-letters ati inceput sa glumiti cu proteze si grupe de sange. let me guess: tot voi sunteti aia care sunati la 112 cand va pica netul?



Powered by ScribeFire.

Newer Posts Older Posts Home