Cu putina intarziere, recunosc
Se pare ca prietenul nostru drag Linie Dreapta, un mare om de mare caracter, pe care l-ati mai intalnit pe la mine (cel care a furat Craciunul si vroia sa ma dea in judecata) s-a gandit sa calomnieze sub un nume fals - ceea ce este, evident, foarte tru!
Il puteti gasi pe dragul nostru amic sub numele de "Elena" (you tell me!) la adresa http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com .
Daca vi se pare deplasat, dati flag.
Nu are sens sa vorbim de paranoia, de cat de departe poate merge un om cu o obsesie, de cat de absurd e sa dai note pe cat de mult te contrazic elevii, de cat de crud e sa-ti folosesti infima putere sa iti bati joc de niste oameni (care da, pot ramane cu anumite complexe si sechele cand se simt incoltiti de un asemenea dobitoc), cat de rau este sa convingi un om inca din scoala ca nu conteaza cine are dreptate, conteaza cine are mai multa putere de decizie si al cui cuvant atarna mai greu in societate.
Nu mai vorbesc de cat de aberant este sa le ceri unor elevi sa te respecte cand tu faci tot ce poti sa umilesti, sa ranesti, sa distrugi, sa manipulezi, sa instigi. Nu mai vorbesc nici de cat de lasi sunt ceilalti, care din asa-numita "colegialitate" nu ar ridica un deget sa ajute un copil, un elev de-al lor. E mare foamea cand esti incompetent si singurul mod in care poti sa-ti pastrezi locul de munca e sa acoperi magariile unui imbecil. E din nou cam naspa sa stii ca te poate da orice scelerat in judecata pentru ca, eh, nu ai fost de acord cu el, si iar ajungem la sensibilul subiect al foamei. Da-le dracului de principii, doar sunt profesor, n-am nevoie.
Hai sa clarificam ceva - Ilinca Buciu nu face manarii cu banii. Punct. O sa imi schimb parerea cand o sa am dovezile in mana.
Pana atunci Elena, la spital cu tine frate, ca prea mi-ai distrus ultimul an de liceu, Cosbucul in sine si prea mi-ai persecutat prietenii.
Ilinca, get well soon :)
P.S.: dupa ce termin ce am de scris pentru lucru, o sa gasesc si posturile legate de Linie Dreapta, ca sa intelegeti de ce am scris brusc atat de mult.
Il puteti gasi pe dragul nostru amic sub numele de "Elena" (you tell me!) la adresa http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com .
Daca vi se pare deplasat, dati flag.
Nu are sens sa vorbim de paranoia, de cat de departe poate merge un om cu o obsesie, de cat de absurd e sa dai note pe cat de mult te contrazic elevii, de cat de crud e sa-ti folosesti infima putere sa iti bati joc de niste oameni (care da, pot ramane cu anumite complexe si sechele cand se simt incoltiti de un asemenea dobitoc), cat de rau este sa convingi un om inca din scoala ca nu conteaza cine are dreptate, conteaza cine are mai multa putere de decizie si al cui cuvant atarna mai greu in societate.
Nu mai vorbesc de cat de aberant este sa le ceri unor elevi sa te respecte cand tu faci tot ce poti sa umilesti, sa ranesti, sa distrugi, sa manipulezi, sa instigi. Nu mai vorbesc nici de cat de lasi sunt ceilalti, care din asa-numita "colegialitate" nu ar ridica un deget sa ajute un copil, un elev de-al lor. E mare foamea cand esti incompetent si singurul mod in care poti sa-ti pastrezi locul de munca e sa acoperi magariile unui imbecil. E din nou cam naspa sa stii ca te poate da orice scelerat in judecata pentru ca, eh, nu ai fost de acord cu el, si iar ajungem la sensibilul subiect al foamei. Da-le dracului de principii, doar sunt profesor, n-am nevoie.
Hai sa clarificam ceva - Ilinca Buciu nu face manarii cu banii. Punct. O sa imi schimb parerea cand o sa am dovezile in mana.
Pana atunci Elena, la spital cu tine frate, ca prea mi-ai distrus ultimul an de liceu, Cosbucul in sine si prea mi-ai persecutat prietenii.
Ilinca, get well soon :)
P.S.: dupa ce termin ce am de scris pentru lucru, o sa gasesc si posturile legate de Linie Dreapta, ca sa intelegeti de ce am scris brusc atat de mult.