back to college
acum am realizat ca nu prea am scris despre facultate. si tot acum am realizat ca motivul este, din nou, lipsa de nemultumiri. nu este o lipsa completa, dar micile probleme care apar ma amuza. the degree of imagined authority is somewhat under control. in highschool, it had reached a dangerous, unexpected peak.
creepy peak.
so...back to college.
latest event: sesiune. e atat de...neobisnuit sa fii evaluat de oameni cu psihicu' intact. it's a pleasure... ney, a privilege!
nu stiu daca ati cunoscut multi oameni de genul asta. sunt extrem de
rari and so very very special. sunt indivizii aia dubiosi care isi predau
materia proprie la cursuri. si care respecta un syllabus. si
cateodata te intreaba ce crezi. si indiferent daca sunt sau nu de acord, isi argumenteaza opinia. poate au impresia ca daca ofera un model, modelul ala va fi urmat de cineva.
un alt aspect fantastic la unii profesori (din nou, nu generalizam excesiv, cause that'd be lying...) este lipsa dorintei de razbunare, lipsa frustrarilor si a complexelor.
pai normal ca daca tu ai o viata echilibrata, din punct de vedere emotional/social/etc, in afara locului de munca, o sa fii echilibrat si la locul de munca. sau cel putin te vei incadra in niste parametri acceptati de majoritate ca fiind parametrii normalitatii.
daca nu esti in stare sa-ti faci ordine in viata, cum te astepti sa formezi caractere, sa indrumi oameni, sa deschizi/luminezi minti, sa-ti impui un punct de vedere, sa fii credibil?
urmand acelasi rationament, daca nu poti sa iti controlezi reactiile impulsive (caracteristice adolescentei, cauzate de hormoni), atunci cum te poti astepta sa-ti tii viata sub control?
nu poti. si atunci ce faci? te razbuni pe cei mai mici decat tine (fizic? biologic?), mai lipsiti de putere (din punct de vedere...birocratic?). problemele intervin when they manage to outwit you. atunci devine tragic. atunci intervine OTV-ul.
si asa uit de unde am plecat. vorbeam pe undeva de evaluare. da.
azi am observat cum isi da seama un profesor daca poti sa gandesti, la un examen oral:
1.tragi un bilet, ai timp cam 20 de minute sa-i structurezi in cap niste idei legate de subiect: vorbesti putin despre subiectul care ti-a picat.
2. evaluatorul divagheaza si reuseste sa verifice, in 4-5 intrebari, daca stii "the basics". reuseste simultan sa vada daca ai memorat cursurile sau daca poti sa gandesti
3. ti se mai pun cateva intrebari din mid-term-ul sustinut la acel curs si dintr-un book review care trebuia predat inainte de examen
4. daca pana acum te-ai descurcat, ai 10. daca nu, esti trecut din nou cam prin toata materia, pe principiul "ceva-ceva trebuie sa stii"
ca sa parafrazez un clasic in viata: asta vorbeam eu cu cineva...nu e oficial.
creepy peak.
so...back to college.
latest event: sesiune. e atat de...neobisnuit sa fii evaluat de oameni cu psihicu' intact. it's a pleasure... ney, a privilege!
nu stiu daca ati cunoscut multi oameni de genul asta. sunt extrem de
rari and so very very special. sunt indivizii aia dubiosi care isi predau
materia proprie la cursuri. si care respecta un syllabus. si
cateodata te intreaba ce crezi. si indiferent daca sunt sau nu de acord, isi argumenteaza opinia. poate au impresia ca daca ofera un model, modelul ala va fi urmat de cineva.
un alt aspect fantastic la unii profesori (din nou, nu generalizam excesiv, cause that'd be lying...) este lipsa dorintei de razbunare, lipsa frustrarilor si a complexelor.
pai normal ca daca tu ai o viata echilibrata, din punct de vedere emotional/social/etc, in afara locului de munca, o sa fii echilibrat si la locul de munca. sau cel putin te vei incadra in niste parametri acceptati de majoritate ca fiind parametrii normalitatii.
daca nu esti in stare sa-ti faci ordine in viata, cum te astepti sa formezi caractere, sa indrumi oameni, sa deschizi/luminezi minti, sa-ti impui un punct de vedere, sa fii credibil?
urmand acelasi rationament, daca nu poti sa iti controlezi reactiile impulsive (caracteristice adolescentei, cauzate de hormoni), atunci cum te poti astepta sa-ti tii viata sub control?
nu poti. si atunci ce faci? te razbuni pe cei mai mici decat tine (fizic? biologic?), mai lipsiti de putere (din punct de vedere...birocratic?). problemele intervin when they manage to outwit you. atunci devine tragic. atunci intervine OTV-ul.
si asa uit de unde am plecat. vorbeam pe undeva de evaluare. da.
azi am observat cum isi da seama un profesor daca poti sa gandesti, la un examen oral:
1.tragi un bilet, ai timp cam 20 de minute sa-i structurezi in cap niste idei legate de subiect: vorbesti putin despre subiectul care ti-a picat.
2. evaluatorul divagheaza si reuseste sa verifice, in 4-5 intrebari, daca stii "the basics". reuseste simultan sa vada daca ai memorat cursurile sau daca poti sa gandesti
3. ti se mai pun cateva intrebari din mid-term-ul sustinut la acel curs si dintr-un book review care trebuia predat inainte de examen
4. daca pana acum te-ai descurcat, ai 10. daca nu, esti trecut din nou cam prin toata materia, pe principiul "ceva-ceva trebuie sa stii"
ca sa parafrazez un clasic in viata: asta vorbeam eu cu cineva...nu e oficial.
Powered by ScribeFire.
Post a Comment