Noi curiozitati
Dragi initiatori ai proiectului "o caleasca pentru fiecare colt de strada", am observat ca si Teatrul National Bucuresti s-a bucurat de atentia voastra.
Ma intreb, asadar, cand ati instalat minunata piesa de gard viu, nu v-au deranjat aurolacii de sub platformele de beton din fata Teatrului National? Am avut de doua ori ocazia sa astept singura pe treptele din fata iesirii de la metrou niste prieteni care au intarziat cateva zeci de minute. Gandurile mele erau cam asa:
"Nu imi scot telefonul inca, daca mi-l fura sau imi dau cu ceva in cap?"
"Nu imi scot tigarile si bricheta ca o sa-mi ceara si ori imi iau tot pachetul, ori se aseaza langa mine"
"Hai sa imi scot castile, prefer sa aud ce vorbesc astia in jurul meu"
Mai pe scurt - panica, frica, scarba, sila.
Ma bucur si ca s-a renovat pasajul de la Universitate. Nu e ideal, dar macar e mai luminat. Poate de acum o sa astept in pasaj, daca in fata Teatrului National Bucuresti e plin de aurolaci tineri, de 20-25 de ani, care par suficient de bine hraniti incat sa ma preocupe siguranta mea.
Si tot pentru voi, dragi peisagisti - vara e o adevarata satra la umbra copacilor din fata Teatrului. Chiar langa bancutele alea unde se prinde wirelessul. Nu-i asa ca vreti si voi sa va scoateti laptopul acolo?
Cand eram mica, datorita prieteniei mele cu aproximativ toti cainii vagabonzi de langa bloc si din parc, nu imi era frica de aceste personaje - intr-o perioada, ma conduceau chiar si pana la metrou. Facem o brigada de caini anti-aurolaci violenti? Asta asa, in spiritul sarbatorilor - ca tot dam bani la stat pentru adaposturi de oameni, care fug din adaposturile respective pentru ca pe strada se castiga bine din cersit.
De ce nu am un chiosc non-stop de tigari la Tineretului? Sau un automat, cum se mai practica prin alte parti? Si de ce nu se baga tigari la farmacii, ca macar alea sunt non-stop?
Si de ce doar eu si cativa caini asteptam sa se faca verde pentru pietoni si restul oamenilor se arunca in fata masinilor?
Craciun - treaba voastra cum vi-l faceti.
Ma intreb, asadar, cand ati instalat minunata piesa de gard viu, nu v-au deranjat aurolacii de sub platformele de beton din fata Teatrului National? Am avut de doua ori ocazia sa astept singura pe treptele din fata iesirii de la metrou niste prieteni care au intarziat cateva zeci de minute. Gandurile mele erau cam asa:
"Nu imi scot telefonul inca, daca mi-l fura sau imi dau cu ceva in cap?"
"Nu imi scot tigarile si bricheta ca o sa-mi ceara si ori imi iau tot pachetul, ori se aseaza langa mine"
"Hai sa imi scot castile, prefer sa aud ce vorbesc astia in jurul meu"
Mai pe scurt - panica, frica, scarba, sila.
Ma bucur si ca s-a renovat pasajul de la Universitate. Nu e ideal, dar macar e mai luminat. Poate de acum o sa astept in pasaj, daca in fata Teatrului National Bucuresti e plin de aurolaci tineri, de 20-25 de ani, care par suficient de bine hraniti incat sa ma preocupe siguranta mea.
Si tot pentru voi, dragi peisagisti - vara e o adevarata satra la umbra copacilor din fata Teatrului. Chiar langa bancutele alea unde se prinde wirelessul. Nu-i asa ca vreti si voi sa va scoateti laptopul acolo?
Cand eram mica, datorita prieteniei mele cu aproximativ toti cainii vagabonzi de langa bloc si din parc, nu imi era frica de aceste personaje - intr-o perioada, ma conduceau chiar si pana la metrou. Facem o brigada de caini anti-aurolaci violenti? Asta asa, in spiritul sarbatorilor - ca tot dam bani la stat pentru adaposturi de oameni, care fug din adaposturile respective pentru ca pe strada se castiga bine din cersit.
De ce nu am un chiosc non-stop de tigari la Tineretului? Sau un automat, cum se mai practica prin alte parti? Si de ce nu se baga tigari la farmacii, ca macar alea sunt non-stop?
Si de ce doar eu si cativa caini asteptam sa se faca verde pentru pietoni si restul oamenilor se arunca in fata masinilor?
Craciun - treaba voastra cum vi-l faceti.
Post a Comment