cynical land

Monday, October 22, 2007

my kingdom for a teacher - the return of the jedi

ma bucur ca ati renuntat la ideea proasta de a preda intr-o scoala finantata de stat. cerea mult timp si prea multa dedicatie. sunt complet de acord, salariul este mizerabil.

totusi, poate am fi dus-o toti mai bine daca ati fi ajuns la concluzia asta acum vreo...4 ani sa zicem. e trist ca multi nu v-au vazut cum predati la meditatii, atunci cand pasiunea pentru materia dumneavoastra inca mai insemna ceva...

aveti talent, dar din nefericire statul nu v-a oferit destul incat sa vi-l folositi cu noi.

dar e pacat ca v-ati batut joc de noi. e pacat ca nu ati avut demnitatea sa recunoasteti ca ati gresit. e pacat sa vezi note de 6 la bac la engleza scris, intr-un liceu bilingv.

ma bucur ca la facultate e altfel.

have a nice life, you (finally) made the right choice.

Posted by kus at 01:00 2 comments

Sunday, October 21, 2007

happy now?|

PODULETEEE! acum o sa ma lasi in pace?!

(postul de mai jos e mai interesant. i swear!)

Posted by kus at 23:58 0 comments

don't panic

nu va speriati, nu renunt la facultate, nu devin casnica.

DAR!

am gasit un site foarte interesant, www.cookingcute.com, si m-am apucat sa citesc retetele tipei care detine site-ul. ma gandeam ca pot totusi sa prajesc un pui si sa fierb orez, deci cat de greu poate sa fie?

in teorie retetele nu sunt prea complicate, dar ingredientele par imposibil de gasit.

poate pare amuzant ca eu vreau sa adaptez retete japoneze deja adaptate de o tipa din state. si totusi, cubuletele de orez colorate si ursuletii de orez si stelutele din morcovi m-au ambitionat.

respectivele feluri se vor a fi naturale, cateodata "organic" (americanii stiu diferenta). am auzit din diferite surse ca in state mancarea nu are gust, si ca cea organica e de 3,4,10 ori mai scumpa decat cea artificiala (nu gasesc un cuvant mai potrivit). si atunci cum de tipa poate sa faca toate dubioseniile alea cu urechi si labute? pentru ca america importa. ce? bucatarii. de ce? pentru ca a lor e nesanatoasa. asa si? pai vor sa slabeasca. cum, nu le mai plac burgerii de soia? bai, nu prea. a. inteleg.

dar unde gasesc eu alge comestibile, taiate in fasii de anumite dimensiuni? sau orezul potrivit pentru a face sushi? ca sa nu mai spun de bento lunchboxes... (daca stiti, lasati un comment, vreau sa fac stelute din morcovi :X)

poate pare stupid, dar asa sunt cele mai multe frustrari personale. da, sunt frustrata pentru ca nu pot sa fac mancare "cute", si nu pentru ca nu as fi o cunoscatoare a artelor culinare, ci pentru ca toate "market"-urile ma dezamagesc.

pana atunci, sa zicem merci pentru cartofii congelati la punga, care aduc mcdonald's-ul (dap, e chiar asa, fara apostrof dupa mc) in casele noastre.

LATER EDIT: ulterior the guru of shopping (a.k.a. the father of Kus) mi-a dezvaluit ca exista tot ce vreau eu prin hypermarketuri, si mi-a reamintit ca ultima data cand am calcat intr-unul din ele am stat sa ma uit la jucarii de plus.

Posted by kus at 23:54 6 comments

Thursday, October 11, 2007

"hold me"

nu cred ca exista ceva mai trist decat alaturarea expresiilor "goodbye" si "i love you", succesiv, intr-un dialog. nu cred ca cineva se poate simti mai neajutorat, mai lasat fara cuvinte, cu sufletul si mintea mai goale si mai paralizate, ca in situatia asta.

ca sa intelegeti ce vreau sa spun, este suficient sa va uitati la Edward Scissorhands. in general, oamenii sunt impresionati de instinctul de turma al personajelor, grabiti sa haituiasca pe cineva (Edward nu era om in sensul biologic al cuvantului, desi trairile erau perfect umane) din cauza faptului ca este diferit. uitand, bineinteles, ca ceea ce il facea pe Edward diferit ii incantase la un moment dat. nu cred ca cei care au vazut filmul au uitat scenele in care Edward le-a tuns pe femeile (si pe cainii lor) din suburbia unde se aflau, nici originalele forme pe care le-au capatat tufisurile lor.

problema a aparut cand Edward a inceput sa se considere egalul lor, cand a indraznit sa creada ca a se indragosti de o fata nu reprezinta pentru sinistrele suburbii americane un pacat. din in acel moment, Edward a devenit cu adevarat un ciudat, o persoana neintegrata si neintegrabila. spun persoana pentru ca in ciuda naturii sale artificiale, sentimentele erau profund umane, poate prea umane pentru oamenii care le considera inalterabile si inalienabile. absenta invidiei, al por

nirilor violente, asta l-a facut pe Edward sa para inuman, oricat de ciudat ar parea.

dar ma indepartez de la subiect. pentru mine filmul se rezuma la aceste doua replici, "goodbye" si "i love you", care reusesc sa ofere o imagine de ansamblu asupra filmului si naturii umane. de ce era Kim, personajul Winonei Ryder, singura care il considera pe Edward om? simplu, pentru ca in inocenta, naivitatea si increderea ei in oameni, nu a inteles de ce Edward NU putea sa fie considerat om. tratat ca un om. e singura care incearca sa depaseasca bariera fizica (si metaforica) dintre ei, reusind sa il imbratiseze pe Edward atunci cand el nu poate, din cauza ... mainilor.

finalul filmului nu este finalul lui Tim Burton, si anume momentul in care Kim, dupa ce ii spune nepoatei sale o poveste (fara sa-i spuna ca era povestea EI), se uita pe geam si observa ca ninge, dandu-si seama ca Edward a mai supravietuit (daca se poate spune asa) inca un an. nu, adevartul final al filmului este momentul in care Edward ii spune lui Kim "goodbye", iar ea il saruta si ii spune "i love you". si pleaca.si totusi pleaca.

de ce ne identificam cu Edward si nu cu restul? de ce ni se par ceilalti roboti, si nu Edward? in afara de faptul ca Johnny Depp a interpretat rolul aproape de perfectie, probabil stim ca au fost momente cand am fost considerati ciudati pentru idei sau comportamente care noua ni se pareau bune, morale, etice, iar ceilalti ne-au catalogat drept idealisti irecuperabili, naivi, visatori.

de ce oare pare echilibrul atat de greu de atins? si de ce sa NU il iubesti pe Edward, pe care sigur l-ai identificat pana acum intr-o persoana sau alta?

Posted by kus at 17:45 1 comments

Saturday, September 29, 2007

screaming sounds inside my head

pentru ca vecinii mei s-au gandit sa isi renoveze apartamentul azi, sambata, intre orele 14-18. sunt sigura ca vor continua si mai tarziu.

nu erau niste ore de odihna care trebuie respectate in bloc? nu ma deranjeaza daca se dau petreceri (unde muzica este la un nivel decent si unde, eventual, nu se pun manele. nu numai pentru ca imi displac ingrozitor, dar am observat ca manelele si muzica house de proasta calitate nu se pot asculta decat cu volumul la maxim. nu inteleg de ce.)

de ce sa renovezi sambata? cine lucreaza sambata? ce muncitor celibatar s-a decis ca o zi libera e suficienta pe saptamana?

cine esti?!

(a se citi pe un ton usor isteric)

Posted by kus at 17:43 2 comments

"steak de ton rosu sau fasole batuta"

...este titlul cartii Sandei Nitescu, o colectie de review-uri siropoase, dar pretentioase si documentate, a 33 de restaurante bucurestene.

dupa cum aflam din prefata si din carte, Sanda Nitescu a stat 37 de ani in franta, la paris. imi permit sa spun ca prisma prin care judeca unele restaurante este usor deformata de iluzia occidentului.

dansa pune mai mult pret pe atmosfera din restaurante, lucru de inteles in momentul in care evaluezi un restaurant si ai timp sa admiri locatia. daca ai 2 ore la dispozitie in care trebuie sa strabati bucurestiul intre 2 locuri de munca si sa mai si mananci, te intereseaza mai mult mancarea. nu aspectul ei in farfurie, nu decorul, nu cum sunt imbracati ospatarii. strict calitatea si eventual cantitatea unei portii.

nu este o parere needucata, este o parere, zic eu, un pic mai realista, mai adaptata vremurilor si conditiilor din tara.

sunt insa deacord ca un grad mai ridicat de civilizatie si un "import" de bun-gust (evident nu din statele unite) ar revitaliza foarte multe restaurante.

daca vorbim de o cina luata sambata seara, in compania unui numar mai mare de oameni, eventual pentru a aniversa o zi de nastere, pretentiile cresc. abia atunci mi se pare cartea utila, abia atunci o consider un ghid. in restul timpului, este o poveste, o incursiune in trecut, o relatare romantica a unor festinuri.

m-a deranjat un lucru, totusi, in cartea doamnei Nitescu, si anume accentul pus pe tinuta vestimentara a clientilor. am fost in franta, in paris si in alte orase, si nu am vazut vara, in restaurante, oameni imbracati la costum, cu vesta si ceas de buzunar. am vazut blugi si tricouri, la fel ca in bucuresti. nu am vazut, ce-i drept, treninguri de fas, care, trebuie sa fiu de acord, deranjeaza. de ce? pentru ca au un scop utilitar mai mult decat unul estetic.

va recomand cartea Sandei Nitescu pentru o alta perspectiva a restaurantelor bucurestene, dar va avertizez ca s-ar putea sa nu o apreciati la justa ei valoare, asa cum sunt sigura ca nu am facut-o nici eu.

Posted by kus at 17:38 0 comments

"bai, nu prea mai e"

...citat din vlad bica, legat de tigari/vodka/etc :)

aparent acesta este motto-ul celor de la cool cat. ca o coincidenta, citisem in ultimele zile cateva review-uri legate de acest loc, foarte putine favorabile.

sa vedem experientele mele legate de acest bar.

acum un an (poate chiar putin mai mult) am fost la o petrecere data de un prieten, in camera mare de la etaj. pe la 2 noaptea, incep sa se auda batai in geam, pana cand o ranga/mop reuseste sa sparga geamul si sa ne acopere cu cioburi. nu am inteles daca erau vecinii de langa sau daca cineva se urcase pe acoperis, dar m-au lasat rece reactiile inexistente ale chelneritei si patronului. in cazul de fata cred ca este totusi necesar sa iti ceri scuze fata de clienti, sa te asiguri ca nimeni nu e ranit si chiar sa chemi politia. dar nu s-a intamplat nimic de acest gen.

bun. sa trecem peste.

anul asta am fost cu un grup mai mare (vreo 10-12 oameni) in una din camerele mai mici de la etaj. in primul rand, cand optezi pentru bean bag chairs in loc de scaune normale, trebuie sa te asiguri ca ai destule, si eventual ca starea lor este tot timpul acceptabila. nu imi plac aceste inventii. poate ar fi ok sa am unul in camera, pe care sa stau eu singura cand citesc o carte sau cand ma uit la tv. dar nu mi se pare confortabil sa il impart cu inca o persoana, sa ma tot aplec in stanga si in dreapta ca sa mai iau o gura de bere, ca sa scrumez sau ca sa port o conversatie cu cineva, pentru ca centrul de greutate se schimba si nici persoana de langa mine nu poate sa fie tot timpul cu ochii in patru ca s-ar putea eu sa ma misc un milimetru. in concluzie, nu sunt o optiune buna pentru un local, daca nu indeplinesc conditiile de mai sus.

in al doilea rand, chelneritele ar putea sa fie un pic mai amabile. mi se pare nepoliticos sa ceri banii pe loc doar cand ai tu chef. daca ar fi politica barului, ok,nu as avea nimic de comentat.

in al treilea rand, nu poti sa imi spui sa nu inchid usa unei camere atunci cand usa aceea exista. poate ma deranjeaza muzica, poate nu vreau sa urlu sau sa se urle la mine ca se ne auzim, poate nu vreau sa aud discutiile urlate ale celorlalti. scoate usa daca tot nu este folosita.

seara trecuta am trecut din nou prin cool cat si am stat afara pentru ca era destul de placuta vremea. problema de ieri a vizat meniul si stocul barului. mentionez ca era o seara de vineri, si era cam 11 - 11 juamte. si am aflat ca barul nu avea :

- apa plata
- un tip de frappe (poate chiar mai multe)
- gin (l-am luat eu pe ultimul)
- bloody mary (adica nu mai aveau vodka)
- martini
- cocktailul cool cat (!!!)
- ice tea
- inca vreo 4 bauturi, am uitat sincer care erau

nu am intrebat ce beri mai aveau pentru ca nimeni nu avea aseara chef de bere. dar totusi, cand vezi ca lumea se axeaza pe cocktailuri care implica gin, vodka si martini, poti sa te duci pana la un magazin sa iei o sticla (stim ca era unul foarte aproape cand am intrebat daca aveau tigari si ne-au zis de unde sa luam). poate nu e o practica obisnuita, dar e de preferat decat sa anunti senin clientii ca "nu prea mai e".in cele mai multe cazuri, ei sevor ridica de la masa.

la o masa care era mai departe de usa, niste baieti asteptau, aparent de mult timp, un meniu. sunt cam 6 mese afara, nu 30, poti sa le acorzi tuturor un minim de atentie. pur si simplu au inceput sa strige dupa chelnerita (bine, la un moment dat au inceput sa o injure, dar nu a auzit) care nu a binevoit sa ii ia in seama. unul dintre clienti a trebuit sa se duca pana in bar si sa ceara un meniu, si i s-a spus sa astepte la masa.

o alta problema este timpul in care se aduc bauturile, care variaza intre 15 si 30 de minute. un santal de portocale trebuie turnat din cutie. nu trebuie sa culegi portocalele din grecia si sa le storci cu manuta ta.

cam atat despre cool cat. am mai fost de vreo doua ori si serile au decurs decent, asa ca daca aveti noroc, e posibil sa va simtiti aproape bine. sau nu.

Posted by kus at 17:22 3 comments

Tuesday, September 25, 2007

...coming soon

o sa scriu despre asta cand o sa ma simt in stare. pana atunci, semnati asta.

Posted by kus at 15:02 0 comments

:X

cynical land face azi un an.

stiu ca nu mi-am respectat promisiunea, de a fi numai rants pe el, dar in mare a iesit cum mi-am dorit.

you're invited to wish it a happy birthday.

Posted by kus at 14:55 8 comments

Thursday, September 20, 2007

pond scum do not require ponds to thrive

revenim la problema cosurilor de gunoi, aceste guri negre in care nici ultimul ambalaj de plastic nu s-ar aventura.

am analizat psihologic (evident fara pic de profesionalism) mentalitatea celui-ce-arunca-pe-jos.

sa zicem ca termina de maltratat o shaorma, si se afla intre 2 cosuri de gunoi. nu se poate intoarce din drum, toata lumea stie ca cei care mananca shaorma pe strada sunt oameni extraordinar de grabti, eventual afaceristi de succes. nu poate merge cu hartia in mana, pentru ca nu e deloc elegant (pentru unii : classy, trendy, in, hot, now). cea mai la indemana solutie este sa arunce hartia pe jos.

de ce nu ii provoaca acest gest un disconfort? pentru ca strazile sunt curatate, maturate, spalate. poate nu cu acelasi sarg ca in austria, de exemplu, dar suficient cat sa vezi gunoaiele de pe trotuar (trotuarul a fost ales ca exemplu, la intamplare. a se inlocui cu: padure, carosabil, etc) si nu trotuarul de sub gunoaie.

astfel, nesimtitul citadin(nu-mi permit sa-i zic urban) s-a obisnuit cu o anumitsa cantitate de gunoi pe strada, dispersata cat mai uniform, dar totusi cu o aparenta neglijenta. 5 pungi, 3 hartii, o tigara, 2 gume. 5 gume, o sticla de bere, 4 tigari, o doza de bere. intelegeti ideea.

am vazut cu totii (toti= cei care isi deschid televizoarele sau care citesc ziarele) ce se intampla cand o companie de salubrizare nu isi face datoria, din diverse motive, timp de o saptamana. gunoiul stradal se aduna, primindu-l, fara sa discrimineze, si pe cel "de casa" (avem multe de invatat de la gunoi. trist.).

daca stratul de gunoi ar fi lasat o luna in voia sa, si apoi curatat, poate nesimtitul citadin ar privi cu sfintenie cosurile de gunoi, dar nu cu atata sfintenie incat sa nu isi permita sa le foloseasca, si i-ar fi frica (daca nu pentru altceva, macar pentru bunastarea unui simt destul de important) sa mai continue la construirea covorului-colaj reciclabil.

apel catre primarie: cosurile de gunoi din plastic ard repede daca nu au un loc prevazut pentru stinsul tigarilor. imi pare rau ca fumez pe strada, o fac doar pentru a nu ma enerva din cauza transportului in comun.
o fac pentru binele meu.
merg pe jos.
exercise, exercise!

Posted by kus at 15:40 2 comments

Newer Posts Older Posts Home