pond scum do not require ponds to thrive
revenim la problema cosurilor de gunoi, aceste guri negre in care nici ultimul ambalaj de plastic nu s-ar aventura.
am analizat psihologic (evident fara pic de profesionalism) mentalitatea celui-ce-arunca-pe-jos.
sa zicem ca termina de maltratat o shaorma, si se afla intre 2 cosuri de gunoi. nu se poate intoarce din drum, toata lumea stie ca cei care mananca shaorma pe strada sunt oameni extraordinar de grabti, eventual afaceristi de succes. nu poate merge cu hartia in mana, pentru ca nu e deloc elegant (pentru unii : classy, trendy, in, hot, now). cea mai la indemana solutie este sa arunce hartia pe jos.
de ce nu ii provoaca acest gest un disconfort? pentru ca strazile sunt curatate, maturate, spalate. poate nu cu acelasi sarg ca in austria, de exemplu, dar suficient cat sa vezi gunoaiele de pe trotuar (trotuarul a fost ales ca exemplu, la intamplare. a se inlocui cu: padure, carosabil, etc) si nu trotuarul de sub gunoaie.
astfel, nesimtitul citadin(nu-mi permit sa-i zic urban) s-a obisnuit cu o anumitsa cantitate de gunoi pe strada, dispersata cat mai uniform, dar totusi cu o aparenta neglijenta. 5 pungi, 3 hartii, o tigara, 2 gume. 5 gume, o sticla de bere, 4 tigari, o doza de bere. intelegeti ideea.
am vazut cu totii (toti= cei care isi deschid televizoarele sau care citesc ziarele) ce se intampla cand o companie de salubrizare nu isi face datoria, din diverse motive, timp de o saptamana. gunoiul stradal se aduna, primindu-l, fara sa discrimineze, si pe cel "de casa" (avem multe de invatat de la gunoi. trist.).
daca stratul de gunoi ar fi lasat o luna in voia sa, si apoi curatat, poate nesimtitul citadin ar privi cu sfintenie cosurile de gunoi, dar nu cu atata sfintenie incat sa nu isi permita sa le foloseasca, si i-ar fi frica (daca nu pentru altceva, macar pentru bunastarea unui simt destul de important) sa mai continue la construirea covorului-colaj reciclabil.
apel catre primarie: cosurile de gunoi din plastic ard repede daca nu au un loc prevazut pentru stinsul tigarilor. imi pare rau ca fumez pe strada, o fac doar pentru a nu ma enerva din cauza transportului in comun.
o fac pentru binele meu.
merg pe jos.
exercise, exercise!
am analizat psihologic (evident fara pic de profesionalism) mentalitatea celui-ce-arunca-pe-jos.
sa zicem ca termina de maltratat o shaorma, si se afla intre 2 cosuri de gunoi. nu se poate intoarce din drum, toata lumea stie ca cei care mananca shaorma pe strada sunt oameni extraordinar de grabti, eventual afaceristi de succes. nu poate merge cu hartia in mana, pentru ca nu e deloc elegant (pentru unii : classy, trendy, in, hot, now). cea mai la indemana solutie este sa arunce hartia pe jos.
de ce nu ii provoaca acest gest un disconfort? pentru ca strazile sunt curatate, maturate, spalate. poate nu cu acelasi sarg ca in austria, de exemplu, dar suficient cat sa vezi gunoaiele de pe trotuar (trotuarul a fost ales ca exemplu, la intamplare. a se inlocui cu: padure, carosabil, etc) si nu trotuarul de sub gunoaie.
astfel, nesimtitul citadin(nu-mi permit sa-i zic urban) s-a obisnuit cu o anumitsa cantitate de gunoi pe strada, dispersata cat mai uniform, dar totusi cu o aparenta neglijenta. 5 pungi, 3 hartii, o tigara, 2 gume. 5 gume, o sticla de bere, 4 tigari, o doza de bere. intelegeti ideea.
am vazut cu totii (toti= cei care isi deschid televizoarele sau care citesc ziarele) ce se intampla cand o companie de salubrizare nu isi face datoria, din diverse motive, timp de o saptamana. gunoiul stradal se aduna, primindu-l, fara sa discrimineze, si pe cel "de casa" (avem multe de invatat de la gunoi. trist.).
daca stratul de gunoi ar fi lasat o luna in voia sa, si apoi curatat, poate nesimtitul citadin ar privi cu sfintenie cosurile de gunoi, dar nu cu atata sfintenie incat sa nu isi permita sa le foloseasca, si i-ar fi frica (daca nu pentru altceva, macar pentru bunastarea unui simt destul de important) sa mai continue la construirea covorului-colaj reciclabil.
apel catre primarie: cosurile de gunoi din plastic ard repede daca nu au un loc prevazut pentru stinsul tigarilor. imi pare rau ca fumez pe strada, o fac doar pentru a nu ma enerva din cauza transportului in comun.
o fac pentru binele meu.
merg pe jos.
exercise, exercise!
Powered by ScribeFire.
eu arunc pe jos hartii ca sa marchez teritoriul. cam ca si cainii. urmatoarea data cand trec prin locul respectiv mai arunc ceva ca sa reimprospatez marcajul. daca n-am ceva ce trebe aruncat, fac rost. pana acum am vreo 20 de spot-uri in tot cartierul. cred ca in cateva saptamani o sa le recunoasca lumea ca fiind ale mele.
acum serios. nu arunc nimic pe jos. mucuri de tigara ocazional si doar daca nu suporta amanare.
nu prea ai cum sa convingi oamenii sa pastreze curatenia, asa ca pana nu se trece la amenzi (la noi, probabil peste vreo jumate de secol), problema va continua sa existe.
Stefania said... Saturday, September 22, 2007 10:31:00 AM
in singapore sunt amenzi de 1000 de dolari, si cativa ani au interzis guma de mestecat.
sa trecem la treburile noastre totusi. daca se vor baga amenzi, va functiona sistemul, pana acum fool-proof, al spagii.
eu nu prea vad o solutie. in afara de educarea copiilor de la cele mai mici varste.
am aceeasi problema cu mucurile de tigara.
kus said... Saturday, September 22, 2007 5:03:00 PM
Post a Comment