"hold me"
nu cred ca exista ceva mai trist decat alaturarea expresiilor "goodbye" si "i love you", succesiv, intr-un dialog. nu cred ca cineva se poate simti mai neajutorat, mai lasat fara cuvinte, cu sufletul si mintea mai goale si mai paralizate, ca in situatia asta.
ca sa intelegeti ce vreau sa spun, este suficient sa va uitati la Edward Scissorhands. in general, oamenii sunt impresionati de instinctul de turma al personajelor, grabiti sa haituiasca pe cineva (Edward nu era om in sensul biologic al cuvantului, desi trairile erau perfect umane) din cauza faptului ca este diferit. uitand, bineinteles, ca ceea ce il facea pe Edward diferit ii incantase la un moment dat. nu cred ca cei care au vazut filmul au uitat scenele in care Edward le-a tuns pe femeile (si pe cainii lor) din suburbia unde se aflau, nici originalele forme pe care le-au capatat tufisurile lor.
problema a aparut cand Edward a inceput sa se considere egalul lor, cand a indraznit sa creada ca a se indragosti de o fata nu reprezinta pentru sinistrele suburbii americane un pacat. din in acel moment, Edward a devenit cu adevarat un ciudat, o persoana neintegrata si neintegrabila. spun persoana pentru ca in ciuda naturii sale artificiale, sentimentele erau profund umane, poate prea umane pentru oamenii care le considera inalterabile si inalienabile. absenta invidiei, al por
nirilor violente, asta l-a facut pe Edward sa para inuman, oricat de ciudat ar parea.
dar ma indepartez de la subiect. pentru mine filmul se rezuma la aceste doua replici, "goodbye" si "i love you", care reusesc sa ofere o imagine de ansamblu asupra filmului si naturii umane. de ce era Kim, personajul Winonei Ryder, singura care il considera pe Edward om? simplu, pentru ca in inocenta, naivitatea si increderea ei in oameni, nu a inteles de ce Edward NU putea sa fie considerat om. tratat ca un om. e singura care incearca sa depaseasca bariera fizica (si metaforica) dintre ei, reusind sa il imbratiseze pe Edward atunci cand el nu poate, din cauza ... mainilor.
finalul filmului nu este finalul lui Tim Burton, si anume momentul in care Kim, dupa ce ii spune nepoatei sale o poveste (fara sa-i spuna ca era povestea EI), se uita pe geam si observa ca ninge, dandu-si seama ca Edward a mai supravietuit (daca se poate spune asa) inca un an. nu, adevartul final al filmului este momentul in care Edward ii spune lui Kim "goodbye", iar ea il saruta si ii spune "i love you". si pleaca.si totusi pleaca.
de ce ne identificam cu Edward si nu cu restul? de ce ni se par ceilalti roboti, si nu Edward? in afara de faptul ca Johnny Depp a interpretat rolul aproape de perfectie, probabil stim ca au fost momente cand am fost considerati ciudati pentru idei sau comportamente care noua ni se pareau bune, morale, etice, iar ceilalti ne-au catalogat drept idealisti irecuperabili, naivi, visatori.
de ce oare pare echilibrul atat de greu de atins? si de ce sa NU il iubesti pe Edward, pe care sigur l-ai identificat pana acum intr-o persoana sau alta?
ca sa intelegeti ce vreau sa spun, este suficient sa va uitati la Edward Scissorhands. in general, oamenii sunt impresionati de instinctul de turma al personajelor, grabiti sa haituiasca pe cineva (Edward nu era om in sensul biologic al cuvantului, desi trairile erau perfect umane) din cauza faptului ca este diferit. uitand, bineinteles, ca ceea ce il facea pe Edward diferit ii incantase la un moment dat. nu cred ca cei care au vazut filmul au uitat scenele in care Edward le-a tuns pe femeile (si pe cainii lor) din suburbia unde se aflau, nici originalele forme pe care le-au capatat tufisurile lor.
problema a aparut cand Edward a inceput sa se considere egalul lor, cand a indraznit sa creada ca a se indragosti de o fata nu reprezinta pentru sinistrele suburbii americane un pacat. din in acel moment, Edward a devenit cu adevarat un ciudat, o persoana neintegrata si neintegrabila. spun persoana pentru ca in ciuda naturii sale artificiale, sentimentele erau profund umane, poate prea umane pentru oamenii care le considera inalterabile si inalienabile. absenta invidiei, al por
nirilor violente, asta l-a facut pe Edward sa para inuman, oricat de ciudat ar parea.dar ma indepartez de la subiect. pentru mine filmul se rezuma la aceste doua replici, "goodbye" si "i love you", care reusesc sa ofere o imagine de ansamblu asupra filmului si naturii umane. de ce era Kim, personajul Winonei Ryder, singura care il considera pe Edward om? simplu, pentru ca in inocenta, naivitatea si increderea ei in oameni, nu a inteles de ce Edward NU putea sa fie considerat om. tratat ca un om. e singura care incearca sa depaseasca bariera fizica (si metaforica) dintre ei, reusind sa il imbratiseze pe Edward atunci cand el nu poate, din cauza ... mainilor.
finalul filmului nu este finalul lui Tim Burton, si anume momentul in care Kim, dupa ce ii spune nepoatei sale o poveste (fara sa-i spuna ca era povestea EI), se uita pe geam si observa ca ninge, dandu-si seama ca Edward a mai supravietuit (daca se poate spune asa) inca un an. nu, adevartul final al filmului este momentul in care Edward ii spune lui Kim "goodbye", iar ea il saruta si ii spune "i love you". si pleaca.si totusi pleaca.
de ce ne identificam cu Edward si nu cu restul? de ce ni se par ceilalti roboti, si nu Edward? in afara de faptul ca Johnny Depp a interpretat rolul aproape de perfectie, probabil stim ca au fost momente cand am fost considerati ciudati pentru idei sau comportamente care noua ni se pareau bune, morale, etice, iar ceilalti ne-au catalogat drept idealisti irecuperabili, naivi, visatori.
de ce oare pare echilibrul atat de greu de atins? si de ce sa NU il iubesti pe Edward, pe care sigur l-ai identificat pana acum intr-o persoana sau alta?
Powered by ScribeFire.
I so love this movie! Depp, bun ca intotdeauna si Vicent Price's last performance. Gotic, magic, truly moving si o descriere minunata a adevaratei naturi umane.
Claudia said... Tuesday, June 02, 2009 2:37:00 AM
Post a Comment