cynical land

ma plafonez scriind despre scoala, you don't have to tell me that.

este a doua oara anul acesta cand un profesor spune/sugereaza ca nu ii pasa de competenta unui elev, ci de numarul prezentelor la ore si de teme.

sa ne gandim putin. tema : tradus proverbe. cand ai de tradus proverbe, evident le vei cauta pe net sau in dictionar. un om care nu citeste, nu se uita la filme sau nu asculta muzica intr-o anumita limba nu are cum sa stie echivalentul unui proverb din limba romana. it's only common sense. in concluzie, testam abilitatea unui elev de a cauta o expresie intr-un diciotnar sau pe net? asa se evalueaza progresul si cunostiintele unui elev la o materie, mai ales la o limba straina?

ideea de a traduce dintr-o limba in alta este de a putea capta cat mai bine nuanta unei expresii si de a o traduce pentru a-i transmite cititorului exact acea nuanta. acest proces poate implica inlocuirea unor cuvinte(ca sens) sau chiar eliminarea lor, in functie de modul de percepere a cititorilor, care depinde in functie de tara de origine si de cultura.

posibila analogie:

informatica : "primeste 10 elevul care vorbeste cel mai repede cu un angajat de la servicii cu clientii si afla de ce nu merge imprimanta"

Posted by kus at 16:56 1 comments    

bucurestiul este impracticabil pe timp de ploaie. masina devine o sursa de stres, transportul in comun ar trebui evitat cu orice pret. pietonul este facut fleasca de ploaie si de valurile iscate de masinile care circula foarte aproape de bordura.

presupun ca ati observat ca strazile din bucuresti au laturile inclinate spre borduri. in new york de exemplu, unde sistemul de canalizare permite convietuirea sobolanilor cu crocodilii, genul asta de infrastructura este benefic, pentru ca apa nu se strange in mici lacuri langa borduri, ci se scurge in canal (sunt sigura ca ati observat gratarele de langa trotuare in filmele americane : sunt alea in care eroinele isi pierd inelele. inevitabil.)

nu stiu cine a fost primul urbanist care s-a ocupat de bucuresti, dar este unul dintre oamenii morti cu care sigur as avea multe de discutat. uimitor este ca nici pana acum urbanistii nu au reusit sa-si adapteze planurile la nevoile orasului. de 5 ani se pun borduri. endlessly. nu conteaza ca in curand nu vom mai avea strazi cu gropi, ci gropi cu mici podulete intre ele. ideea ar fi sa aiba ceva pe margini, ca sa arate frumos. si anume borduri. cat mai multe. arata cam banal momentan, dar sunt sigura ca in viitor vor avea desene si beculete si eventual cadouri pentru cei care parcheaza perfect lateral fata de ele. un mic breloc, de exemplu (look, i'm taking it too far).

propun marmura ca material pentru viitoarele borduri. sau ceva mai rezistent. sticla?

Posted by kus at 16:32 0 comments    

blogul meu nu este un ziar. blogul meu nu este o emisiune tv. blogul meu nu este o emisiune radio.

tot ce imi permit sa scriu reprezinta my own personal views on different subjects. nu sunt atat de narcisista incat sa imi consider opiniile drept adevaruri generale.

nu ma astept ca parerile mele sa schimbe ceva semnificativ in lume. nici macar in viata mea.

blogul meu este menit sa distreze vizitatorii. este locul in care pot sa ma descarc. locul in care pot sa imi insir frustrarile, fara sa imi fie teama de repercusiuni.

life isn't fair. i have to live with that.

however, i'm pretty smart. and YOU have to live with that.

nu imi place sa fiu incoltita (oricat de civilizata ar fi incoltirea). nu imi place sa fiu obligata sa imi incalc principiile, sau sa imi calc pe mandrie. subtilitatea nu este punctul meu forte in momentele in care scriu despre lucruri care ma deranjeaza.

ce lectii de viata am invatat eu in ultimele saptamani?

1. nu am de ce sa lupt pentru drepturile altora, atata timp cat cei pentru care imi risc buna dispozitie nici macar nu isi doresc acele drepturi.

2. trebuie sa tac mai des. mult mai des.

3. sistemul va castiga intotdeauna. (aceasta realizare mi-a rasturnat o serie de convingeri la care tineam foarte mult)

4. trebuie sa fiu mai egoista.

5. ma pot baza pe foarte putini oameni din anturajul meu.


round-off : revenge is sweeter when it's least expected.

Posted by kus at 21:45 8 comments    

revin la ideea mea, si anume ca profesorii ar trebui platiti mai bine, pentru ca fara beneficii financiare, interesul fata de slujbele in institutiile de invatamant de stat este in scadere.

si odata cu el, si calitatea profesorilor.

nu este de mirare ca tot mai multi dascali incearca sa obtina venituri de la mai multe locuri de munca, uneori avand pana la 3-4 slujbe si numeroase ore de meditatii.

din acest motiv, inevitabil un loc de munca va fi neglijat, intr-o masura mai mica sau mai mare. de obicei, slujbei platite mai prost i se va acorda un interes minim. si cum aceasta slujba este de obicei cea de la stat, este logic sa presupunem ca va avea de suferit calitatea orelor, iar de multe ori elevii nici macar nu vor beneficia de prezenta fizica a profesorilor.

si atunci ce este de facut? plangerile au efecte negative asupra elevilor, deoarece profesorul se simte atacat si dator sa se razbune. desi aceasta reactie este una naturala, umana, o consider sub demnitatea unui om platit sa predea, sa indrume, sa formeze copii, adolescenti sau tineri. in fond, un profesor este platit sa vina la ore, iar cand acesta lipseste ingrijorator de mult, cred ca cel mai decent lucru pe care l-ar putea face ar fi sa se retraga din invatamantul de stat. iar cand un profesor are si titlul de dirigente, obligatiile sale fata de colectivul unei clase cresc, mai ales din punct de vedere moral (mai rar emotional).

daca ministerul nu va reusi sa mareasca salariile din invatamant, ma tem ca in curand nu vom mai avea niciun profesor competent. evident urmatoarele generatii vor fi absolut inculte, si vom intra intr-un cerc vicios din care ne va fi foarte greu sa iesim. cerea pe piata de meditatii, in schimb, va creste vertiginos. din pacate, meditatiile nu asigura un minim de cultura, necesar chiar vietii de zi cu zi.

P.S.: pana acum ma gandeam ce dragut ar fi sa predau in cosbuc. needless to say, mi-am schimbat complet parerea in ultimele zile.

Posted by kus at 20:01 0 comments    

trebuie sa scriu despre valentine's day? trebuie.

trebuie pentru ca ma enerveaza proportiile capatate de aceasta "sarbatoare". nu ma enerveaza pentru ca nu e romaneasca si pentru avem dragobetele. chiar deloc.

de valentine's day, tipa ii da cadou prietenului. tipul ii da cadou prietenei. de ce? pentru ca se iubesc? nununu. pentru ca e valentine's day si daca nu se conformeaza, they'll get dumped.

tot cu ocazia acestei...sarbatori...cuplurile isi planifica escapade romantice. pentru ca sunt stresati? pentru ca isi doresc sa petreaca timp impreuna, departe de problemele cotidiene? haha, wrong again. pentru ca e valentine's day.

ce ma mai streseaza pe mine de v's day? femeile. sincer. femeile care nu pot fi fericite singure, femeile dependente, femeile care nu sunt self-sufficient enough to appreciate their time alone. femeile care simt ca trebuie sa-si compatimeasca prietenele care nu si-au descoperit inca "jumatatea"," marea dragoste", "sufletul-pereche".
femeile care nu pot sa inteleaga ca eu pot sa ma simt bine si singura, ca imi ador independenta. femeile care cred ca pot fi fericite numai intr-o relatie.

daca un cuplu isi sarbatoreste iubirea doar pe 14 februarie, well then that couple is just a fake one. si cum sunt o fana infocata a analogiilor, try this on for size: va bucurati de viata doar de ziua voastra? va iubiti familia doar de craciun?

de ce trebuie sa existe aceasta zi? ca sa se simta "nevestele" si "gagicile" iubite?

nu am scris acest post pentru ca as fi bitter or lonely, nici pe departe. l-am scris din cinism, si asa ar trebui interpretat. l-am scris pentru ca femeile nu prea au inteles "chestia" cu emanciparea. i'm not against love, i'm against fake gestures.

vreau sa dau cadouri fara sa fiu intrebata "cu ce ocazie?". vreau sa fiu fericita fara sa ma uit in calendar to check if i'm allowed.



P.S. : e foarte posibil ca unele cupluri sa se iubeasca intr-adevar si sa isi sarbatoreasca iubirea de valentine's day. it doesn't mean that i have to like the damn day.

Posted by kus at 23:50 1 comments    

da da da, un subiect foarte controversat este, evident, montarea camerelor de supraveghere in colegiul national george cosbuc.

oh me, oh my.

de aici de unde stau eu (sfera superioara) vad lucrurile asa :
vor fi mai putini oameni in curte la fumat (sa nu-i vada parintii ca fumeaza). vor fi mai putini oameni in antic (sa nu-i vada parintii cum ies din liceu).

situatia mea nu se schimba cu nimic. dar va fi interesant sa vedem cum vin parintii la scoala sa vorbeasca despre ingerasul lor, si mai ales sa vedem cum vor reactiona cand isi vor vedea odrasla engaged in foreplay pe hol.

ma deranjeaza, bineinteles, ideea de supraveghere pentru ca este o violare a intimitatii. ma deranjeaza aceasta investitie, cand banii respectivi ar putea fi folositi in scopuri mai inteligente.

din banii aia se pot acorda prime pentru profesori, ca sa vina naibii la scoala. din 7 ore, facem EVENTUAL 2 pe zi. cand chiulesc profesorii, e normal sa chiulim si noi. nu vii o luna la scoala, te trezesti sa apari intr-o zi fara sa anunti, te miri cand vezi clasa goala si faci scandal la directiune.

aaa and another bright side : asa o sa aflam in sfarsit ce fac profesorii cand intarzie la ore. ce fac ei in general in pauze. cine este profa de muzica. mi s-ar parea interesant sa confruntam imaginile video cu programul din condica. sa vedem la cate ore vin profesorii si la cate intarzie si cate ore le sunt platite.

so you see, children, cameras are useful. mai ales ca daca nu suportati sa nu fumati la scoala, poate vorbiti cu parintii si asa nu va mai ascundeti.

ha! surveillance promotes communication.

Posted by kus at 22:27 9 comments    

pentru ca nu am mai fost de foarte mult timp la ora doamnei trifan, nu am nimic interesant de zis despre ea.

am observat in ultimul timp ca unii profesori mentioneaza intrarea romaniei in UE cu orice ocazie. de exemplu, locul nostru in ierarhia tarilor europene s-a dorit a fi elucidat de profesoara de spaniola, prin urmatoarea intrebare : noi suntem steluta 26 sau steluta 27?

evident, raspunsul ne-ar spune doar locul nostru din punct de vedere cronologic. daca am avea un raspuns. cine a fost mai intai? romania sau bulgaria?

raspunsul meu, absolut idiot (it was very early, i was feeling very funny...) a pus-o pe ganduri pe "doamna" pana la pauza : "depinde de unde numaram..."

Posted by kus at 15:53 0 comments    

primul videoclip difuzat la mtv (as in primul!) a fost la melodia "video killed the radio star". suitable, huh?

Posted by kus at 05:20 2 comments    

oh i have the cuuuutest news. embrionilor de delfini, intr-un stadiu al dezvoltarii lor, le cresc picioare, care apoi se retrag. asta demonstraza ca embrionii mamiferelor repeta evolutia, si momentul in care le cresc picioare e momentul in care o parte din mamifere au iesit pe uscat :D don't you find that cute? :D

Posted by kus at 05:18 1 comments    

stiu ca foamy avea un episod in care critica genuri de oameni. de ce sa fiu eu mai prejos de jonathan ian mathers ? deci.


ma enerveaza un tip de prietene. tipul bibelou (evident, cele mai multe bibelouri sunt urate). bibeloul nu spune nimic, eventual mesteca guma. noisily. este denumita "nevasta" lucru ce schiteaza viitorul ei dar si atitudinea prietenului fata de ea. este denumita "gagica". cuvantul asta si cuvantul "fata" (cu inflexiuni tipice vanzatoarelor de la tarabe) give me goosebumps. ew. bibeloul se uita cum prietenul ei se da la alte tipe (si avand in vedere caracterul mai sus mentionat al prietenului, nu suntem atat de naivi incat sa credem ca se va opri aici, la un flirt nevinovat).


exista si tipul de bibelou educat. bibeloul educat cade pe spate in fata rebelilor mioritici si cazut pe spate ramane (daca vrei sa dai o nota vulgara comentariului, suit yourself) nu mesteca guma daca nu ii da voie prietenul. practic, prietenul decide in locul bibeloului: unde vor merge, ce tigari va fuma, ce bere va bea, cati bani ii va da (doar nu o sa plateasca el pentru berea sau tigarile lui), etc. saracul bibelou educat.

ma enerveaza oamenii (nu neparat de peste 60 de ani) care cred ca au dreptul la un loc in autobuz, eventual la locul MEU. imi pare rau ca sunt obosita. sincer. si eu imi doresc sa pot sa stau in picioare fara sa ma clatin sau fara sa adorm (yes, just like horses).

ma enerveaza grupurile de manelisti cu telefoane cu manele. wtf, daca tot aveti bani de ghiuluri si lanturi, luati-va casti. desi asta ar diminua considerabil efectul scontat de ei.

ma enerveaza toti copiii emo care isi plang de mila. dude, daca ai calculator si internet, nu prea vad de ce ti-ai plange de mila, cand altii care nu au bani de mancare sau de medicamente nu isi fac blog pentru a se lamenta. you have no idea what "emo" really means. so drop the act. i'm not buying it.

atitudinea de "am scapat de acasa hai sa beau sa ma droghez" e iar daunatoare. in primul rand, asa apar miturile urbane de genul "iarba provoaca dependenta". in al doilea rand, multi parinti nu isi lasa copiii afara decat pana la o anumita ora, vazand ce depravati vin acasa la ore matinale. doamne fereste sa nu ajunga si odraslele lor la fel. din pacate, asta le cam anuleaza individualitatea, posibilitatea de a se confrunta cu situatii limita si de a lua decizii de unii singuri. "mommy, daddy, what do i do now?" va fi motto-ul unei intregi generatii.

ma enerveaza parintii care le impun copiilor anumite cariere sau facultati si reactioneaza cel putin negativ cand copiii nu sunt de acord cu viata prestabilita. daca voi v-ati ratat in viata, nu ii puneti pe copii sa va implineasca visurile. or sa ajunga mai rau decat voi, iar la batranete nu va veti mai putea baza decat pe pensie.

ma enerveaza trifan, dar nu am ce sa ii fac.

ma enerveaza mai multe lucruri, dar despre ele, intr-un episod viitor.

multumesc pentru atentie. dati-mi mai multa.

Posted by kus at 02:32 1 comments