on kerbs and rain
bucurestiul este impracticabil pe timp de ploaie. masina devine o sursa de stres, transportul in comun ar trebui evitat cu orice pret. pietonul este facut fleasca de ploaie si de valurile iscate de masinile care circula foarte aproape de bordura.
presupun ca ati observat ca strazile din bucuresti au laturile inclinate spre borduri. in new york de exemplu, unde sistemul de canalizare permite convietuirea sobolanilor cu crocodilii, genul asta de infrastructura este benefic, pentru ca apa nu se strange in mici lacuri langa borduri, ci se scurge in canal (sunt sigura ca ati observat gratarele de langa trotuare in filmele americane : sunt alea in care eroinele isi pierd inelele. inevitabil.)
nu stiu cine a fost primul urbanist care s-a ocupat de bucuresti, dar este unul dintre oamenii morti cu care sigur as avea multe de discutat. uimitor este ca nici pana acum urbanistii nu au reusit sa-si adapteze planurile la nevoile orasului. de 5 ani se pun borduri. endlessly. nu conteaza ca in curand nu vom mai avea strazi cu gropi, ci gropi cu mici podulete intre ele. ideea ar fi sa aiba ceva pe margini, ca sa arate frumos. si anume borduri. cat mai multe. arata cam banal momentan, dar sunt sigura ca in viitor vor avea desene si beculete si eventual cadouri pentru cei care parcheaza perfect lateral fata de ele. un mic breloc, de exemplu (look, i'm taking it too far).
propun marmura ca material pentru viitoarele borduri. sau ceva mai rezistent. sticla?
Post a Comment