Monday, June 01, 2009

Nu, nu am terminat

Si acum o lista de scurte observatii:

- nu trebuie sa-mi scot cardul din portofel ca sa-l citeasca aparatele

- o parte din trotuarul meu (unde "meu" = o portiune de beton tranzitata zilnic de mine) e ocupata de banda pentru biciclisti, 348746 de bancute si pomisori din aia plantati in cilindre de caramizi (habar nu am cum se numesc, o sa le fac o poza)

- nu pot sa scriu daca nu ma enerveaza ceva ingrozitor sau daca nu am ceva mult mai important de facut; de regula, nu scriu despre ceea ce ma enerveaza ingrozitor

- cinismul si pesimismul le-am dobandit, nu m-am nascut asa; e posibil ca intr-un univers paralel o alta kus sa se imbrace in alb si sa zambeasca tot timpul - nu vreau sa o cunosc, e posibil sa ma enerveze si e posibil sa o deprim, eu fiind cinica si pesimista

- inca nu stiu cu cine votez la europarlamentare

- sesiunea a mers neasteptat de bine pana acum (hope I didn't jinx it)

Ce e super la pesimism este ca daca ai asteptari foarte putine, e greu sa fii dezamagit. Problemele intervin cand ai pentru scurt timp iluzia ca unele lucruri merg bine si ajungi sa visezi cu ochii deschisi si sa iti imaginezi ca poate e ok sa fii optimist.


Nu e. Sunt doar scurte momente de prostie, zic eu.

Chestiuni de posibil interes general. Sau nu.

Ma roade o chestie din Sex and the City.

In primul rand, nu o suport pe Carrie Bradshaw. Dintre cele patru personaje principale, mi se pare cea mai falsa, dezorientata, imatura, nerealizata si derealizata.

Bun. S-au comentat ani intregi outfit-urile personajului, adjectivele variind de la "abominabil" la "avant-garde". Cu putine exceptii (in general cateva rochii), nu imi place cum e imbracat personajul. Si ajungem la micamea problema. Intr-un episod, Carrie ii prezinta noului ei prieten o noua lume - lumea Prada, unde primesti sampanie la intrare si ai un personal shop assistant (desi aia cred ca au un alt nume al postului si mai multe responsabilitati, nu sunt ca tembelele care te intreaba daca te pot ajuta cu ceva si pleaca). Carrie isi alege o rochie superba pentru o premiera. Ajunsa pe covorul rosu, ce observ eu - i se vede banda de la sutien, rochia fiind cu spatele gol (o mare parte a spatelui).

M-am gandit ca fie e o scapare, fie e o ironie a scenaristilor care vor sa sublinieze ca de fapt aceasta Carrie nu e atat de fashion-savvy pe cat se crede, e doar o femeie la 30 si ceva de ani care scrie un editorial despre sex si are sute de perechi de pantofi pe care ii asorteaza unepri prost, uneori bine la combinatii extravagante de haine. Dar nu, din pacate asta e doar parerea mea - uitandu-ma mai atent si la alte episoade, am observat ca lui Carrie i se vad foarte des parti ale sutienelor.

Nu stiu ce sa zic. Nu stiu cat e de acceptabil sa transformi o "jurnalista" new-yorkeza in fashion icon si lasi acest detaliu sa-ti scape. Adica eu ma chinui sa evit aparitii de acest gen, si personajul Carrie Bradshaw e imbracat asa in mod special? O ajunga si la noi chestia asta (nu de alta, dar la noi un trend devine mainstrean la cativa ani dupa ce e uitat in capitalele modei)?

Si - cel mai important - se vor vine in curand bluze cu spatele gol si cu bande si bretele atasate, ca sa para ca porti sutien?

Nu mai inteleg nimic.

Bine, problema e total irelevanta si neinteresanta, dar ma ajuta sa nu ma gandesc la alte probleme. Oricum, daca aveti pareri despre chestia asta, le astept cu nerabdare.

Monday, May 04, 2009

Si ca tot vorbeam...

Luati de va minunati: http://www.romanialibera.ro/a89669/o-piesa-impotriva-violentei.html

Asta asa, in caz ca vreti sa cititi un reportaj despre piesa, nu aberatiile unui mostenitor al imparatiei cerurilor.

Dar, vai! Ce secret! Dar na, in CanCan apare mai rar ceva legat de piese de teatru. Dar daca asta se citeste...

Incredibil, nu?

Friday, April 10, 2009

Senzational. De jalnic.

Domnul Linie Dreapta loveste din nou.

Presupunand ca nici o autoritate nu are doza de imbecilism necesara pentru a lua in seama plangerile unui paranoic dement cu mania persecutiei, personajul din tragi-comedia noastra a ales sa se planga prin presa.

Imi imaginez ca undeva in subconstientul lui exista o farama de ratiune care ii spune ca tot ce debiteaza el e fictiune, motiv pentru care continua sa-si verse frustrarile sub anonimat (buna, "Elena!"). Interesant este locul in care a ales stimatul domn profesor sa se desfasoare: Can Can. Da. Ati citit bine, in Can Can.

Povestea incepe aici, pe blogul dascalului de exceptie, si ajunge apoi aici.

Sa analizam putin situatia. "The Vagina Monologues" e o piesa feminista, despre violenta, abuz, incest, pedofilie. Persoanele care au jucat in piesa sunt majore. Piesa este socanta nu din cauza cuvintelor analizate separat, ci din cauza contextului - un act de pedofilie povestit din perspectiva fetitei abuzate nu inspira erotism, ci violenta, teroare, groaza si alte stari similare. Poate dumneavoastra va excitati cand auziti de incest sau pedofilie si va ganditi ca toti suntem la fel de psihopati - e ok, nu suntem toti. Piesa e menita sa aiba un impact puternic asupra publicului, sa trezeasca o stare similara in spectatori cu starile personajelor.

Ce facem, interzicem piesele in care este vorba despre un act sexual, indiferent de natura lui? Pai atunci hai sa interzicem si Ion, si Morometii, si Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, si cateva poezii de-ale lui Eminescu, asta ca sa nu mai vorbim de opera lui Emil Brumaru. Interzicem studierea nudurilor la desen si pictura? Interzicem si 1984? Dar lectiile de anatomie? Orele de sexologie? Filosofie?

Sa ne gandim putin doar la istoria Angliei si la membri familiei regale - cate violuri si crime absolut grotesti, povestite pe larg si cu detalii in diverse carti de istorie. Oare de asta nu ne-ati predat istoria Angliei, sa ne protejati inocenta de adolescenti de 16 ani? Da, clar! Un alt exemplu mai aproape de casa - Vlad Tepes.

Si acum sa analizam un fragment din tabloid: <<Nu lipsesc nici scenele de sex salbatic, povestite cu nonsalanta de actori: "Sunt acasa la tata, care da o petrecere sus. Toata lumea bea. Eu ma joc singura la parter si-mi incerc chilotii cei noi si bustiera alba, de bumbac, pe care mi le-a dat iubita lui taica-meu. Deodata, prietenul cel mai bun al lui taica-meu, uriasul ala, Alfred, apare pe la spate, imi trage jos chilotii cei noi si isi baga penisul lui mare si tare in pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. Incerc sa ma lupt cu el, dar el e deja inauntru.">>

Sex salbatic? Descriem pedofilia ca fiind sex salbatic? Evident ca atunci cand scrii de sex salbatic, induci in eroare publicul-tinta, care mai mult ca sigur nu are nici cea mai vaga idee despre ce este vorba. Publicul vostru tinta NU se duce la nici un fel de piesa de teatru, fie ea tinuta in baruri, cafenele sau teatre nationale. E usor sa manipulezi o masa de inculti si ignoranti care, la o adica, mai si voteaza.

Si scena nu e povestitacu nonsalanta - persoana care a interpretat a redat exact sentimentele de confuzie si teama simtite de personaj.

Nu mai intreb de ce e pus un watermark pe poza, pentru ca nu e facuta de nici un reporter de la respectivul tabloid.

P.S.: normal ca dupa ce ameninti cativa elevi ca ii dai in judecata pentru ca iti mentioneaza numele, iti dai si tu seama ca e mai simplu sa ataci din umbra. Foarte matur si responsabil.

Sunday, January 18, 2009

Ce se intampla cand chiulesti de la logica

Sa continuam seria de plangeri. Incredibil cum imi vine dorinta de a scrie fix in zilele cand am lucruri mult mai urgente de facut.

Revenim la vechiul meu prieten, metroul. De ceva timp, se incearca o schimbare in modul de imbulzire la scarile rulante, si anume daca vrei s-o arzi foarte chill-static, stai pe dreapta, daca vrei o portie de hiking, te asteapta partea stanga.

Evident, foarte putini inteleg aceasta noua organizare sociala. Ar putea sa faca o analogie intre benzile de pe carosabil, dar, nu-i asa, daca ai masina nu mai calci pe peron. Si ramanem cu toti cetatenii care vor sa stea pe stanga si sa alerge pe dreapta.

O, dar ce e de facut? Pana acum erau niste talpi desenate, dar tot ce au reusit talpile sa faca e sa ride intrebarea "bai dar cum s-or fi sters pe partea stanga ba talpa dreapta, ba talpa stanga*?"

*uite genul de comnetariu care ma face sa plang atunci cand imi uit castile sau mi se termina bateria la ipod

Si ce noua metoda au implementat stimatii responsabili? Stickere cu textul "Stationati pe partea dreapta". Puse - ati ghicit! - DOAR pe partea dreapta!

Bravo! Acum cei de pe dreapta vor sti ca fac bine ce fac. Cei de pe stanga - sanatate!





- parca totusi la universitate sunt puse stickerele pe ambele parti? -

Friday, December 26, 2008

20

...years of flawless cynicism.

- wish me a happy birthday -

Thursday, December 25, 2008

Noi curiozitati

Dragi initiatori ai proiectului "o caleasca pentru fiecare colt de strada", am observat ca si Teatrul National Bucuresti s-a bucurat de atentia voastra.

Ma intreb, asadar, cand ati instalat minunata piesa de gard viu, nu v-au deranjat aurolacii de sub platformele de beton din fata Teatrului National? Am avut de doua ori ocazia sa astept singura pe treptele din fata iesirii de la metrou niste prieteni care au intarziat cateva zeci de minute. Gandurile mele erau cam asa:

"Nu imi scot telefonul inca, daca mi-l fura sau imi dau cu ceva in cap?"
"Nu imi scot tigarile si bricheta ca o sa-mi ceara si ori imi iau tot pachetul, ori se aseaza langa mine"
"Hai sa imi scot castile, prefer sa aud ce vorbesc astia in jurul meu"

Mai pe scurt - panica, frica, scarba, sila.

Ma bucur si ca s-a renovat pasajul de la Universitate. Nu e ideal, dar macar e mai luminat. Poate de acum o sa astept in pasaj, daca in fata Teatrului National Bucuresti e plin de aurolaci tineri, de 20-25 de ani, care par suficient de bine hraniti incat sa ma preocupe siguranta mea.

Si tot pentru voi, dragi peisagisti - vara e o adevarata satra la umbra copacilor din fata Teatrului. Chiar langa bancutele alea unde se prinde wirelessul. Nu-i asa ca vreti si voi sa va scoateti laptopul acolo?

Cand eram mica, datorita prieteniei mele cu aproximativ toti cainii vagabonzi de langa bloc si din parc, nu imi era frica de aceste personaje - intr-o perioada, ma conduceau chiar si pana la metrou. Facem o brigada de caini anti-aurolaci violenti? Asta asa, in spiritul sarbatorilor - ca tot dam bani la stat pentru adaposturi de oameni, care fug din adaposturile respective pentru ca pe strada se castiga bine din cersit.




De ce nu am un chiosc non-stop de tigari la Tineretului? Sau un automat, cum se mai practica prin alte parti? Si de ce nu se baga tigari la farmacii, ca macar alea sunt non-stop?


Si de ce doar eu si cativa caini asteptam sa se faca verde pentru pietoni si restul oamenilor se arunca in fata masinilor?

Craciun - treaba voastra cum vi-l faceti.

Tuesday, November 25, 2008

Cu putina intarziere, recunosc

Se pare ca prietenul nostru drag Linie Dreapta, un mare om de mare caracter, pe care l-ati mai intalnit pe la mine (cel care a furat Craciunul si vroia sa ma dea in judecata) s-a gandit sa calomnieze sub un nume fals - ceea ce este, evident, foarte tru!

Il puteti gasi pe dragul nostru amic sub numele de "Elena" (you tell me!) la adresa http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com .

Daca vi se pare deplasat, dati flag.

Nu are sens sa vorbim de paranoia, de cat de departe poate merge un om cu o obsesie, de cat de absurd e sa dai note pe cat de mult te contrazic elevii, de cat de crud e sa-ti folosesti infima putere sa iti bati joc de niste oameni (care da, pot ramane cu anumite complexe si sechele cand se simt incoltiti de un asemenea dobitoc), cat de rau este sa convingi un om inca din scoala ca nu conteaza cine are dreptate, conteaza cine are mai multa putere de decizie si al cui cuvant atarna mai greu in societate.

Nu mai vorbesc de cat de aberant este sa le ceri unor elevi sa te respecte cand tu faci tot ce poti sa umilesti, sa ranesti, sa distrugi, sa manipulezi, sa instigi. Nu mai vorbesc nici de cat de lasi sunt ceilalti, care din asa-numita "colegialitate" nu ar ridica un deget sa ajute un copil, un elev de-al lor. E mare foamea cand esti incompetent si singurul mod in care poti sa-ti pastrezi locul de munca e sa acoperi magariile unui imbecil. E din nou cam naspa sa stii ca te poate da orice scelerat in judecata pentru ca, eh, nu ai fost de acord cu el, si iar ajungem la sensibilul subiect al foamei. Da-le dracului de principii, doar sunt profesor, n-am nevoie.

Hai sa clarificam ceva - Ilinca Buciu nu face manarii cu banii. Punct. O sa imi schimb parerea cand o sa am dovezile in mana.

Pana atunci Elena, la spital cu tine frate, ca prea mi-ai distrus ultimul an de liceu, Cosbucul in sine si prea mi-ai persecutat prietenii.

Ilinca, get well soon :)



P.S.: dupa ce termin ce am de scris pentru lucru, o sa gasesc si posturile legate de Linie Dreapta, ca sa intelegeti de ce am scris brusc atat de mult.

Monday, October 20, 2008

Deci DA!

Dupa lungi saptamani de absenta....BASH is BACK!

Atat.

Friday, October 10, 2008

Sa incercam

Gratie lui DeMaio, am dat peste asta:

http://www.lamaie.ro/acru/fa-si-tu-ceva-afla-cum/

Da, pot sa donez prin paypal si exact asta o sa fac maine. Da, pot sa ma duc dupa facultate, munca si scoala de soferi ori sa ajut la adapost ori sa duc de mancare pentru animale. Pot sa incep o strangere de fonduri. Pot sa incep o campanie.


Tu ce poti sa faci? Ca de vrut, vrem cu totii multe. Poti macar sa suni la 9540 daca dai peste animale fara stapan sau daca vezi animale batute, torturate, schingiutie sau neglijate.


Suntem cu totii de acord ca animalele nu au ce cauta pe strazi, nu? Cine poate sa ajute, sa o faca.

Va multumesc anticipat.

Newer Posts Older Posts Home