my kingdom for a teacher...
revin la ideea mea, si anume ca profesorii ar trebui platiti mai bine, pentru ca fara beneficii financiare, interesul fata de slujbele in institutiile de invatamant de stat este in scadere.
si odata cu el, si calitatea profesorilor.
nu este de mirare ca tot mai multi dascali incearca sa obtina venituri de la mai multe locuri de munca, uneori avand pana la 3-4 slujbe si numeroase ore de meditatii.
din acest motiv, inevitabil un loc de munca va fi neglijat, intr-o masura mai mica sau mai mare. de obicei, slujbei platite mai prost i se va acorda un interes minim. si cum aceasta slujba este de obicei cea de la stat, este logic sa presupunem ca va avea de suferit calitatea orelor, iar de multe ori elevii nici macar nu vor beneficia de prezenta fizica a profesorilor.
si atunci ce este de facut? plangerile au efecte negative asupra elevilor, deoarece profesorul se simte atacat si dator sa se razbune. desi aceasta reactie este una naturala, umana, o consider sub demnitatea unui om platit sa predea, sa indrume, sa formeze copii, adolescenti sau tineri. in fond, un profesor este platit sa vina la ore, iar cand acesta lipseste ingrijorator de mult, cred ca cel mai decent lucru pe care l-ar putea face ar fi sa se retraga din invatamantul de stat. iar cand un profesor are si titlul de dirigente, obligatiile sale fata de colectivul unei clase cresc, mai ales din punct de vedere moral (mai rar emotional).
daca ministerul nu va reusi sa mareasca salariile din invatamant, ma tem ca in curand nu vom mai avea niciun profesor competent. evident urmatoarele generatii vor fi absolut inculte, si vom intra intr-un cerc vicios din care ne va fi foarte greu sa iesim. cerea pe piata de meditatii, in schimb, va creste vertiginos. din pacate, meditatiile nu asigura un minim de cultura, necesar chiar vietii de zi cu zi.
P.S.: pana acum ma gandeam ce dragut ar fi sa predau in cosbuc. needless to say, mi-am schimbat complet parerea in ultimele zile.
