tag:blogger.com,1999:blog-350022002024-03-07T15:53:55.574+02:00cynical landthe blog about nothingkushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.comBlogger110125tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-38544762871850957252010-10-09T01:53:00.004+02:002010-10-10T01:57:35.976+02:00Uaric<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Am zis ca mai astept inainte sa laud Uaric si tot ce inseamna el, pentru ca m-am mai grabit in trecut sa laud un sistem sau o institutie, si parerile mele nu au ramas constante. Sunt sigura ca voi gasi si aici ceva de care sa ma plang la un moment dat, dar sunt slabe sansele sa fiu dezamagita cu adevarat.<br /><br />Incep prin a preciza ca nu imi place sa iau decizii, mai exact sa aleg intre doua optiuni ce au un numar similar de avantaje si dezavantaje - asa ca de obicei imi pun all my eggs in one basket. Asta cam facut si cand am dat la facultate (a se nota singularul) si as fi facut la fel si cu liceul, daca nu ar fi fost parintii mai prevazatori si nu m-ar fi sfatuit calduros sa nu pun doar o optiune pe foaia aia - pana la urma au fost doua. Nu stiu cum se face ca mi-a mers pana acum, inclusiv cu acest master. Am aplicat la 2 universitati, ce-i drept, dar cand am primit oferta conditionala de la Uaric si Colegiul Lui Rege m-a anuntat politicos, la o luna dupa ce i-am contactat eu, ca am depasit numarul de caractere permis la personal statement cu vreo 50, am refuzat la fel de politicos sa scurtez documentul, ramanand doar cu oferta de la Uaric. Conditionala, deci nimic sigur 100%.<br /><br />La insistentele unei prietene am aplicat la un master aproape identic la aceeasi universitate, acelasi departament, cu multe cursuri comuna. M-au acceptat conditional si la aia. Dupa ce am implinit conditiile, a trebuit sa aleg. Ar trebui sa mentionez aici si ca eu rar citesc ce am scris la un eseu sau la un test. Cand recitesc sunt cuprinsa de dorinta de a mai adauga un cuvant, de a corecta o optiune la testele grila etc. - si de obicei primul instinct era cel corect, si adaugirile si reconsiderarile mi-au daunat. Si in cazul de fata, am optat pentru primul master.<br /><br />Si am ajuns aici, dupa un weekend la Lan-Duhn. Am fost doar o data intr-o vizita la un camin din Bucuresti si in rest toate informatiile mele despre aceste resedinte temporare le-am acumulat din povestile de groaza spuse de prietenii mei care, din pacate, au cunoscut mai indeaproape stabilimentele cu pricina. E poate inutil de mentionat ca nu se compara conditiile - si, bineinteles, nici preturile. Cu toate astea, mi-e imposibil sa inteleg cum cineva poate numi "camin" o cladire in care locuiesc zeci de studenti si care nu e dotata cu nici un fel de bucatarie sau spalatorie. Sau cum regulamentul acestor cladiri le interzice sutdentilor sa isi aduca electrocasnice. Pe scurt, camera mea e de 2,5*3,9, are un pat cu saltea, perna, pilota si husele aferente, o comoda cu 3 sertare, o oglinda, un cuier, un dulap destul de mare, chiar si dupa standardele mele, un birou cu scaun cu roti (yeaaah, baby!) si niste rafturi suficient de incapatoare. Mai are si un cuier, un cos de gunoi si o placa mare de pluta (cred?) acoperita cu un material oarecum dubios, unde studentul se poate desfasura artistic, academic si organizatoric (a se citi: pot sa-mi pun postere, post-its, calendare, chestii). Exista si un calorifer, insa acesta are un comportament imprevizibil si pana acum nu a fost fierbinte. Camera este dotata si cu un foarte sensibil detector, care aparent reactioneaza nu doar la fum si flacara, ci si la aburul din baie sau la fixativ si foehn. A, mai am si o lampa, dar nu e asa interesanta. Interesant este insa ca nu am wireless, ci doar cablu de net - cred insa ca ma voi ocupa in curand de acest neajuns, desi felul in care ma voi ocupa e posibil sa contravina regulamentului. Oh well.<br /><br />Si ca tot vorbim de baie, o impart cu o </span><span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" ><s><span lang="EN-GB">chinezoaica</span></s> vietnameza foarte draguta, pe numele sau Ling. Baia are cada, motiv pentru care nu am optat pentru camerele en-suite - alea aveau doar dus. Bleah.</span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" ><br />Bucataria, insa, o impart cu alti 7 oameni - 5 chinezoaice, un chinez, un indian si o frantuzoaica. Cand am ajuns, in bucatarie am gasit o masa cu 8 scaune, inca o placa din aia de pluta, un frigider, un congelator, un aragaz cu cuptor si grill (cred ca tava din cuptor era tot de aici), un cuptor cu microunde, un ibric electric, un toaster si dulapuri. Mai sunt si vreo 3 cosuri de gunoi, o masa de calcat si un aspirator.<br /><br />Despre dotarile Scolii de Afacerisme Uaric si ale Universitatii in general as putea vorbi ore in sir si scrie pagini intregi. In prima sala am intrat doar cu student-card-ul, asa cum am intrat si prin una din cele 3 intrari identificate pana acum. In sala asta, de fapt un mic amfiteatru, am dat de cele mai comfotabile scaune pe care le-am vazut vreodata intr-o sala de clasa, de conferinte sau altele similar. Deasupra mea, proiectorul. Am inteles ca sunt cateva sali care nu au proiector <span style="font-style: italic;">montat</span>, dar gasesti cateva la administratie oricum. In fata mea, ecranul de proiectie si 6 white-boards, plus doua pupitre - tot cu scaun. Asta asa, ca mobila. Ce nu am vazut si ce sincer nu imi lipseste este inghesuirea a x+20 oameni intr-o sala ce poate gazdui x oameni.<br /><br />Cladirea departamentului are o sala speciala de calculatoare pentru masteranzi si doctoranzi, cateva bai si un student lounge. De asemenea, am un credit de printare de 1000 pagini/trimestru. As zice free of charge, dar cred ca taxa de studiu acopera lejer acest numar de pagini. Sistemul IT de la Scoala de Afacerisme e complex si are multe aspecte, nu vreau sa intru in detaliu pentru ca nu am loc si nu stiu cat intereseaza. Ideea e ca avem o interfata functionala care este in acelasi timp o platforma de comunicare intre profesori si studenti si o biblioteca in miniatura cu dizertatii din anii trecuti. Mai mult, ai posibilitatea sa iti bagi eseul intr-un program care detecteaza plagiatul inainte sa il predai. Predatul, de asemenea, se face online, in general pana la 12 la pranz. Ora specifica este benefica pentru a evita situatiile de genul "deja am strans temele la prima pauza, ai intarziat, nu il accept" - lolwtf?<br /><br />Un alt aspect organizatoric fascinant este modul in care sunt organizate seminariile. Sunt constienta ca altii au experimentat aceste sesiuni si in tara lor natala, insa eu nu am avut ocazia sa particip la un seminar organizat pe grupe cu un numar mic de studenti, unde oamenii (si aici ma includ) sa fi citit pentru seminar sau unde opiniile sa fie dezbatute (opiniile cititorilor, adica). Aici cam asa o sa fie.<br /><br />O sa revin cu orarul meu, care va include, hopefully, si cursurile suplimentare de CIPD. Detalii...alta data.<br /><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-73325425892415701392010-08-21T18:02:00.002+02:002010-08-21T18:27:42.101+02:00Back to bitchiness<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Si asa, revenim la problemele mele, care foarte posibil nu intereseaza pe nimeni altcineva - hence numarul de cititori.<br /><br />Una din aceste probleme e lgata de (putinele) bloguri de street style din Romania, respectiv Bucuresti. Nu ma dau mare fashionista, departe de asa ceva, dar ma uit cu placere pe HelLooks sau The Sartorialist, placere cauzata de - atentie, keyword ahead - <span style="font-style: italic;">varietatea </span>prezentata acolo. Ba punk, ba eleganta si simplitate ce amintesc de Hepburn, ba hippie, ba office with a twist. Si, cel mai important pentru blogurile de STREET style, aceste imagini sunt DE PE STRADA. Ati retinut? De pe strada. Surprind exact realitatea cotidiana, stilul de zi cu zi al unor oameni, cum se imbraca ei cand se duc la scoala, la munca, la salon, la cumparat paine, la o cafea, intelegeti voi.<br /><br />Ei bine, la noi totul trebuie sa fie anapoda. Din cate am vazut, cele mai multe poze sunt de la evenimente - concerte, targuri de haine si alte articole vintage sau handmade, petreceri sau intalniri TEMATICE. Si, cand sunt facute pe strada, sunt facute in general in fata a catorva locuri - Teatrul National Bucuresti (tnb gen), Carturesti, Muzeul Taranului Roman, Gradina/Ceainaria X etc.<br /><br />Cand te duci la o petrecere sau un eveniment TEMATIC, te imbraci sa te potrivesti cu tema. Astfel, daca tema e hippie, cei mai multi hipsteri (nu folosesc termenul neaparat cu sens negativ, dar daca participa la evenimente <span style="font-style: italic;">hip, </span>sunt hipsteri si asta e) se vor imbraca hippie, chiar daca in general cand ies PE STRADA (street style, da?) se imbraca in piele sau poliester roz.<br /><br />A doua problema legata de blogurile astea e ca arata, din nou, in cele mai multe cazuri, acelasi stil - esarfe, palariute, culori si printuri care nu se potrivesc, dar sunt "asortate" asa tocmai pentru a incalca normele, yeah, insigne, genti facute din diverse materiale impractice (cel putin pentru mine, o geanta din 2 viniluri este impractica, as sparge-o din greseala in aglomeratia din metrou, cand ma strecor printre betivi prietenosi in club sau as lasa-o din mana pe jos mai neglijent - a se citi "scapa" - dar arata funky si as purta-o la...un eveniment de acest gen). Nu am nici o problema (nu ma lasa creierul sa scriu <span style="font-style: italic;">nicio</span>) cu acest stil, dar sunt suprasaturata de aceste imagini, si astfel am ajuns nu doar sa-l desconsider, judec si ironizez poate fara temei, dar chiar sa imi fac o parere preconceputa despre oamenii care il adopta. Pentru ca il vad in majoritate in imagini de la targuri vintage sau de la cafeneaua Y, asociez toti oamenii DE PE STRADA imbracati asa cu cei care merg la evenimentele mai sus mentionate si si isi adapteaza stilul la tematica.<br /><br />Cred ca prezentarea in exces a acestui stil are un efect contrar celui dorit, in cazul in care am intuit corect scopul. Pot sa apreciez o combinate nemaivazuta de patternuri si materiale - de ex. o fusta clos de catifea, neagra cu buline roz si o bluza de voal verde cu volanase, dar daca retina mea e agresata de zeci de astfel de combinatii, nu mai vad inovatie, vad o repetitie, eventual copii nereusite si adeseori hilare.<br /><br />Daca tot vreti sa faceti bloguri de street style - un demers de apreciat, mergeti pe strada si faceti poze trecatorilor. As trebui sa primeze numarul acestor poze in defavoarea clara a celor de la evenimente "urbane", "fashion", "vintage" - ala nu mai e street style, in ciuda celor 3 poze pe pietrisul din spate de la carturesti sau din fata gangului de pe Victoriei.<br /><br />Astept cu sincera nerabdare si alte pareri, poate mi-a scapat ceva esential.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-25128210641523485882010-07-18T16:35:00.000+03:002010-07-18T16:36:27.638+03:00funnies<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >1. sare<br /><br />2. ceapa </span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-36429628861095194072010-03-31T16:01:00.003+02:002010-03-31T16:07:35.683+02:00Inventar<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Sunt extraordinar de dezordonata. Insa de cand am suficiente dulapuri pentru toate hainele mele, am rezolvat problema cu hainele aruncate pe scaun.<br />Toate cosmeticele stau aranjate ca in raft, ca si toate produsele de par. Pana aici e bine.<br /><br />Ultimele doua probleme de rezolvat sunt canile de cafea si sticlutele de Olynth. In acest moment am 5 cani de cafea in camera si 6 sticlute de Olynth. O singura cana are cafea in ea, o singura sticluta de Olynth e pe jumatate plina. Nu farfurii, nu pahare, nu furculite, nu castronase, nu - doar cani de cafea. Fiecare cana are in ea cate o lingurita. Dintr-un motiv greu de inteles, nu pot sa beau cafeaua daca nu are o lingurita in ea. Normal ca e mai incomod decat daca as bea-o fara lingurita, dar nu pot sa o savurez cum trebuie in absenta linguritei. Deci corect ar fi sa spun ca am 5 cani si 5 lingurite.<br /><br />O sa incerc sa ma educ singura in privinta canilor - voi fi simultan si Pavlov si cainele lui.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-17108192551463568002010-03-29T22:35:00.002+02:002010-03-29T22:40:29.995+02:00Rediscovery process<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Uitasem cum e sa ma trezesc zambind.<br /><br /><br /><br />Atat.<br /><br /><br /><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-36414152050796687582010-03-28T10:48:00.006+02:002010-08-22T00:46:04.731+02:00What is this, sci-fi week?<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Ma rostogolesc pe dreapta si aproape instant constat ca am uitat sa ma demachiez (don't judge, se intampla rar). Pentru ca ochii mai si lacrimeaza noaptea, mascara rezistenta la transfer dar nu si waterproof a ramas in mare masura pe genele de sus, unindu-le insa cu cele de jos intr-o mica orgie cosmetica. Splendid.<br />9:33. Serios? Dupa a doua noapte de baut si culcat la 5 jumate dimineata, ma trezesc fara alarma si fara motiv la 9:33? Draga creier, te rog citeste o carte de neurologie, ca sa intelegi cat de important e sa nu ma trezesti. Multumesc, acum ma voi culca la loc...<br />...m-am gandit eu cu un optimism complet necaracteristic. Wrong!<br /><br />- Mi-e somn!<br />- Nu iti mai e.<br />- Crede-ma, ma cunosc si stiu cand mi-e somn chiar daca acum incerci sa ma pacalesti, you bastard, si ma tii treaza cand eu ar trebui sa fiu in fucking La-La Land, calarind un unicorn negru prin zapada.<br />- De dormit oricum nu mai dormi.<br /><br />Am insistat, vrand sa-mi contrazic creierul. Am aflat in sfarsit cat de aproape imposibil este sa te contrazici cu mine - de acum va bucurati de admiratia mea sincera daca incercati. Nu am castigat, dar fiind incapatanata m-am tot intors de pe o parte pe alta inca vreo ora si ceva. Am dat cu piciorul de ceva pufos, aparent o perna calda si moale. Imi cer scuze pe aceasta cale motanului pentru ca nu l-am recunoscut din prima si mi-am permis sa il folosesc drept suport de picior. A fost totusi doar o greseala, nu cred ca trebuia sa ma musti. Sau sa te culci de-a lungul pernei cand m-am dus sa-mi fac o cafea - stii ca ma intorc si tot acolo ma asez. Dar na, stiam de la inceput ca pisicile nu se dreseaza, mai ales motanii necastrati. Trebuie sa ne acceptam asa.<br /><br />Si daca tot m-am trezit, ce sa fac? Hai sa ma uit la Cube Zero, fara indoiala cea mai proasta parte a trilogiei. Daca in primele doua filme nu vedeai cine e in spatele cuburilor (foarte putin in al doilea film, nimic nou sau relevant - "the company", "the government" sau "the military" sunt clisee utile pentru orice constructie inexplicabila si pentru orice experiment aparent inutil), Cube Zero incearca sa iti explice. - Spoiler alert de acum incolo -<br />Da, e destul de amuzant cum doi oameni foarte asemanatori cu Winston Smith (mai ales la indatoriri) discuta cum doi colegi de munca au disparut pentru ca au vorbit despre cubul pe care il supravegheaza. Dar este tipic. Singurul aspect surprinzator e ca au bagat personajele astea si dialogul lor in acest film (foarte posibil sa nu aiba mult sens propozitia asta, but bare with me, I'm getting there). Conversatii de genul "we can't talk about this", "they come and take you at night"<br />le gasesti in orice film cu subiecte de genul "the people I work for are doing something evil". Dar in primele doua filme este complet neimportant cine si de ce face cubul, pentru ca nu afecteaza cu nimic actiunea. E extraordinara e discutia dintre the rookie and the veteran: "there's no consent form, this is illegal! Maybe they're putting anyone they don't like in there! Forget the party lines for once!" Wow.<br /><br />Si faza cu "the exit" din cub in acest film este complet absurda si inexplicabila. "Do you believe in God?" Ce relevanta are? De ce apare pentru prima data religia in seria asta? Daca zici nu esti ars de viu, dar daca zici da? Mai sunt si alte intrebari? Nimeni nu a zis vreodata "da", zice un personaj. Clar - dupa ce scapi dintr-un cub cu capcane mortale, nu crezi in Dumnezeu. Asta contrazice absolut toate interviurile luate dupa accidente supravietuitorilor.<br /><br />Ma rog, ca sa intelegeti problema mea cu unele filme ar trebui sa aveti aceleasi curiozitati, ceea ce e cam imposibil. Cuiva i s-a putea parea vital sa afle cine a facut Cubul, pe cand mie mi se pare complet neinteresant - evident ca eram curioasa, de aia am si vazut Cube Zero, dar explicatia asta strica o trilogie cu super potential si nu mi-a oferit nimic in plus pentru primele doua filme. Cu ce ma ajuta sa stiu ca cineva se uita la oamenii din cub? Tot nu stiu de ce e facut, cum a inceput totul etc. Cube Zero s-ar vrea un prequel, presupun, la The Cube. La Hypercube (a doua parte) e si mai greu si mai inutil sa gasesti o explicatie satisfacatoare, pentru ca e mult mai sci-fi si introduce si dimensiunea temporala. Daca nu au putut sa gaseasca o explicatie cel putin la fel de interesanta ca si cubul insasi pentru primul film, ce sanse au sa faca asta cu Hypercube? Sper sa nu incerce, sincer.<br /><br />Da. Un om cu un ochi de sticla si baston - lipseau pisica alba si rasul malefic. An exit intr-un lift care ajunge la cei doi anagajati in birou. Oh come on!<br /><br />Si normal, o poveste gen boy sees girl, boy likes girl, boy jumps in cube to save girl. Eu inteleg ca nu poti sa testezi scenariile pe oameni ca na, secretul filmului, bla bla bla. Dar poti sa incerci cu un grup care sa nu fie format din membrii familiei, cu opinii de genul "bravo mamica, cel mai bun scenarist tu esti! mai ia o felie de paine with some gravy". Chiar asa vad scena, in jurul mesei de Thanksgiving sau alta sarbatoare de genul asta. Tu ce ai facut anul asta? A, eu am salvat 35 de vieti, eu am castigat 40 de procese, eu am scris o carte....dar tu? Oh, eu am scris un scenariu cu potentialul de a distruge o trilogie sci-fi. Bravo.<br /><br />Ma opresc pentru moment, nu sunt atat de obsedata sau pasionata de seria Cube cum sunt de Alien.</span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-29455648252838194462010-03-25T16:52:00.005+02:002010-03-25T20:24:41.499+02:00Cum poate un film de groaza sa provoace insomnii<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >De cateva nopti nu mai pot sa dorm (problema recurenta).<br /><br />De data asta, motivul poate fi inteles doar de oameni ca protagonistii serialului Big Bang Theory.<br /><br />Cauza insomniei mele este seria Alien. Sunt o fana a acestor filme inca din frageda pruncie. Alien si Aliens raman favoritele mele din serie, urmate de Alien 3 si Alien: Resurrection, in ciuda faptului ca premiza ultimului film este absurda chiar si pentru sci-fi - Ripley e clonata din ADN gasit in cenusa. Seriously?<br /><br />Oricum. Totul era bine si frumos pana cand s-au gandit sa faca Alien vs. Predator, idee luata din comic books-urile care tratau tema. Ideea este interesanta, s-ar fi vrut un film care sa lege cele doua serii. Problema apare cand, probabil pentru a legitima filmul ca fiind legat de ambele serii si nu un spin-off, au introdus personajul Charles Weyland Bishop, jucat chiar de Lance Henriksen, co-fondator al companiei Weyland-Yutani si creatorul androidului Bishop (Aliens si Alien 3).<br /><br />De aici intervin problemele. Timeline-ul filmelor este Predator, Predator 2, AVP, AVP2 Requiem (o aberatie ce nici nu ar trebui considerata ca fiind un sequel la crossover-ul AVP), Alien, Aliens, Alien 3 si Alien 4: Resurrection.<br /><br />In Alien 3, cand compania vine sa o ia pe Ripley de pe planeta detinutilor, apare un alt Bishop, care incearca sa o convinga pe Ripley ca este om. La un moment dat el este lovit si se vede ca sangereaza, in loc sa ii curga lichidul ala alb care curgea din "ranile" androizilor.<br /><br />Problema este urmatoarea: Alien3 se petrece la sute de ani fata de AVP. Deci, nu poate fi acelasi Bishop.<br /><br />Solutii:<br />- Bishop din Alien 3 e un nou model cu sange sau lichid alb colorat ca sangele<br />*ideea asta pica pentru ca in Alien 4 androidul Call, cel mai avansat din toata seria, avea tot lichid alb<br /><br />- Bishop din Alien 3 e un urmas al lui Bishop din AVP<br />*puteau sa nu foloseasca acelasi actor ca sa fie mai credibila ipoteza; in cazul de fata, si asta pica<br /><br />- Bishop din Alien 3 e o clona a lui Bishop din AVP<br />*pica pentru ca daca puteau deja sa cloneze cu succes, nu aveau nevoie de Ripley in viata; o omorau si luau ADN de la ea sau o omorau si pastrau chest-busteru (micul pui de Alien)<br /><br />Bineinteles, solutia ar fi sa ignor AVP-ul, dar nu pot atata timp cat a fost legitimizat prin participarea lui Lance Henriksen ca Bishop.<br /><br />Idei?<br /><br />Si nu e singura problema.<br /><br />Pe durata seriei Alien, Ripley face tot posibilul (inclusiv se sinucide) ca Alien-ul sa nu ajunga pe Pamant. In AVP aflam ca Alien-ii ajung pe pamant, adusi de predatori, o data la 100 de ani.<br /><br />In cazul asta, ce cauta nava Nostromo pe planeta cu oua de Alien? Vroia compania sa ajunga la oua inaintea Predatorilor? Vroia sa le dea Predatorilor ouale si gazdele in schimbul tehnologiei lor, pentru ca Predatorii nu mai gaseau ouale?<br /><br />Space Jockey-ul (creatura moarta din nava abandonata grasita pe planeta aia) era un Predator? Ce specie era, ce cauta nava lor acolo? Au adus ouale din alta parte? Predatorii au ales sa se lupte si pe planeta aia si au pierdut? In cazul asta, planeta trebuia distrusa.<br /><br />Seria AVP ridica atat de multe intrebari incat Ridley Scott va face un prequel la seria Alien. Repet - la seria Alien, nu la AVP. Daca explicatiile de acolo vor fi legate doar de seria Alien, atunci AVP pentru mine va fi un spin-off - insa chiar si asa, nu cred ca o sa pot sa dorm prea curand.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-55594641723121749902010-01-26T20:55:00.003+02:002010-01-26T21:15:41.705+02:00Inca o problema<span style="font-size:130%;"><span style="color: rgb(192, 192, 192);">Nu am sonerie. </span><br /><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">De fapt, am sonerie, e un buton pe care poti sa apesi, dar nu e legat la nimic. Suni in gol. E una din cele mai bune decizii pe care le-au luat ai mei dupa ce ne-am mutat - nu au mai vrut sonerie. </span><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">Pentru ca acum 12 ani nu era interfon la bloc, cam in fiecare zi sunau insistent la usa:</span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- Martorii lui Iehova </span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- tembelii de la Amway</span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- diversi cersetori care luau strazile la pas </span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- vecini care se gandeau ca doctorii din bloc au un mic spital gonflabil in apartament - eventual cu laborator de analize, radiologie si sala de operatie</span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- oameni care faceau un fel de garage sale ambulant (de unde concluzionez eu ca interfonul a distrus concurenta teleshopping-ului) </span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- oameni de diverste varste si ocupatii care chiar se distrau sunand si fugind</span><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">- oameni care </span><span style="font-style: italic; color: rgb(192, 192, 192);">spuneau </span><span style="color: rgb(192, 192, 192);">ca fac parte dintr-o categorie de mai sus. sneaky!</span><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">Avand in vedere ca printre vecinii de bloc se afla si o pereche de bunici, presupuneam in general ca ei suna, asa ca </span><span style="font-style: italic; color: rgb(192, 192, 192);">cineva </span><span style="color: rgb(192, 192, 192);">trebuia sa se ridice sau sa lase ce facea si sa raspunda - un proces care nu deranja in cazul in care de cealalta parte a usii </span><span style="font-style: italic; color: rgb(192, 192, 192);">chiar </span><span style="color: rgb(192, 192, 192);">erau bunicii mentionati. </span><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">In general nu erau. In general ni se oferea un detergent de vase sau ocazia unica in viata de a-l gasi pe Dumnezeu. Sau un covoras. Sau o lingura de lemn. Dat fiind dezinteresul nostru total pentru cele de mai sus, am ajuns sa strain in stres. Panica. Teama. Nu stiai daca la usa e un vecin cu electrocardiograma sau radiografia in mana, un copil care vroia sa spuna un colind in august sau un personaj dubios care vindea sosete. </span><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">Nu mai vroiam sa raspundem la usa. Aveam stabilit un cod cu bunicii - suni o data lung si de doua ori scurt. Problemele au inceput cand copiii de pe scara au invatat codul si l-au transmis mai departe. Tind sa cred ca aveau dosare intregi cu coduri secrete de sunat, pentru fiecare apartament din bloc.</span><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">Asa ca soneria a fost desfiintata. Am trait in pace si armonie, iar odata cu instalarea interfonului, nomazii blocurilor au mai disparut. Foarte rar bate cineva nedorit la usa. </span><br /><br /><br /><br /><span style="color: rgb(192, 192, 192);">Dar cu interfonul ce fac?!</span><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-91464595639381280372009-10-25T14:08:00.003+02:002009-10-26T18:34:25.949+02:00Si cum e?<span style="color: rgb(153, 153, 153);font-size:130%;" >E asa ca un resort elastic, daca mai tii minte de la fizica. Tragi de el si cand ii dai drumul revine la starea initiala. Doar ca la mine se tot intinde si nu isi mai revine.<br /><br />- Pai si nu se rupe?<br /><br />Normal ca e si riscul asta, dar am foarte mare grija cat las resortul sa se intinda. Daca se rupe, o sa ia cu el mai mult decat as vrea sa dau. Asa ca sunt atenta. E un resort cu care vorbesc si pe care il incurajez sa se intinda cat mai putin, cat mai des. Si ma asculta, pentru ca totusi e parte din mine si il controlez.<br /><br />- Esti sigura ca nu se rupe?<br /><br />Nu, evident, nu am cum sa fiu sigura. Sunt doar sigura ca o sa incerc sa-l tin sub control, sa-l intind si sa nu se rupa. E o bucata din mine asa ca trebuie sa fie la fel de incapatanat - de ce s-ar rupe, de ce ar ceda? Nu pot sa concep. Dar nu, nu inseamna ca nu se poate intampla.<br /><br />- Si daca se rupe ce faci?<br /><br />.<br /><br />Later edit: Sunt aproape sigura ca nu se rupe.<br /><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-15576295575300184642009-10-21T21:05:00.002+02:002009-10-21T21:43:17.360+02:00Revenind<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >cu o stare mult mai buna decat la ultimul post lacrimogen. Sper ca ati retinut ca scriu aproape exclusiv cand ma enerveaza ceva, de unde sper ca rezulta si in capsorul vostru (singular, ca suna mai bine si in unele cazuri e si adevarat) ca lipsa unui nou post a insemnat o perioada de pure joy.<br /><br />Dar cum nu poate totul sa fie negru (n.r. roz pentru voi ceilalti) permanent in Kuslandia, revin. Observ ca a devenit un super trend sa citesti ceva pe un blog al unui cunoscut si sa il ataci foarte wannabe sneaky si subtil la tine, folosind eventual exprimari identice sau contrazicand un interlocutor de cele mai multe ori fictiv pentru cititorii tai.<br /><br />Bun. Mie mi se pare comic sa gasesti fix lucrul pe care sustineai ca il vrei si tot sa gasesti motive sa te plangi. Nu are neaparat legatura cu ce vreau sa scriu in continuare, dar e extrem de amuzant. Izolarea asta are si ea consecintele ei.<br /><br />Next order of business - de fiecare data cand mie, personal, imi e frig, o sa spun ca imi e frig. Nu e un sentiment nou, dar e neplacut, si de fiecare data e mai neplacut decat iti amintesti tu ca e. Asa si cu ploaia - ies din casa si oftez si zis "aoleu, iar ploua". Asa si cu vantul - "hai frate, iar bate vantul" si tot asa. Nu inseamna ca nu sunt constienta ca se repeta anotimpurile in fiecare an - inseamna ca pur si simplu exprim ceva ce nu imi convine.<br /><br />Acum legat de timp - exista persoane care de la varsta noastra se intretin singure. Da, stiu, e un concept ingrozitor, cine ne mai ia blugi noi si fond de ten - dar asa este. Hai sa nu comparam munca pentru bani in plus cu munca pentru bani de chirie, intretinere si mancare. Un job care nu se termina la o ora fixa, ci se termina cand consideri tu ca iti ajung banii de paine si tigari si poti sa te opresti. Asta intra iar in categoria judecatului fara sa cunosti o situatie.<br /><br />Inteleg perfect nevoia de a critica - dar e vital sa faci diferenta intre "nu-mi place" si "e naspa". Am foarte des scapari de genul asta si imi exprim o opinie ca adevar general valabil, dar e numai atat, o scapare. Nu cred ca detin adevarul absolut si nu cred ca alegerile mele sunt cele bune - sunt doar atat, ale mele.<br /><br />Pe langa asta, mi se pare cel putin ciudat sa faci referiri si comentarii atat de evident legate niste persoane care, iertata fie-mi exprimare simplista, nu ti-au facut nimic. Nu te-au batut, nu te-au injurat, nu te-au mintit, nu ti-au furat pixul si nu ti-au stricat bricheta. Dar ma rog, fiecare are motivele lui. Mare grija sa nu dai din critica in ipocrizie - se intampla extrem de des.<br /><br />Momentan e suficient - deja ma simt mai bine.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />P.S. total nelegat de post: stimate domnule profesor, in cazul in care continuati sa imi vizitati blogul, va anunt ca ati facut o eroare: atat pe blogul dumneavoastra oficial cat si pe abjecta publicatie unde va semnati "elena" aveti texte foarte similare scrie la "limitarea raspunderii. Va rog sa actionati in consecinta, altfel cineva ar putea sa faca legatura logica intre cele doua bloguri. In caz ca va este neclar la ce ma refer, voi fi bucuroasa sa postez atat numele dumneavoastra cat si adresele celor doua bloguri - bineinteles, cu expresa dumneavoastra permisiune.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-82879302488025729232009-06-20T14:02:00.004+03:002009-06-21T14:24:30.020+03:00Where, oh, where<span style="color: rgb(153, 153, 153);font-size:130%;" >Stie cineva unde se duc toate tipetele mute si lacrimile neplanse? Se duc initial in zambete false, dar nu cred ca se echivaleaza.<br /><br />Deci unde se duc? In tine? Si le tii in tine pana cand? Creeaza o implozie sau o explozie? Toti nervii nevarsati, toata tensiunea? Toate replicile pe care le tii muscandu-ti limba? Toate gesturile pe care le tii in frau? Toate depresiile mascate sau ignorate?<br /><br />Unde sunt? Si cum scapi de ele? Pana acum am descoperit ca ori ai o cadere nervoasa brusca si scapi de toate, ori continui sa le aduni. Problema la prima varianta e ca poti sa ai caderea aia nervoasa in cele mai nepotrivite momente. Problema cu a doua varianta este ca se observa cu ochiul liber cand aduni toate chestiile astea - sentimente sau ce-or fi ele, si atunci incep intrebarile si automat urmeaza minciunile de complezenta.<br /><br />Nu stiu daca e ipocrizie sau bun simt sa te abtii de la niste reactii naturale - dar e mai simplu decat sa-ti explici reactiile pe care, sincer, nici tu nu ti le intelegi tot timpul.<br /><br />Nu stiu ce varianta sa aleg. Daca e cineva dispus sa trigger my overdue breakdown, feel free - adica na, adunam si ne prefacem si ascundem si zambim, dar da-o naibii, toate au o limita. Eu personal nu cred ca vreau sa-mi aflu limitele - si nici nu vreau sa vad ce se intampla cand le depasesc.<br /><br />LATER EDIT - s-a rezolvat. A trigger found me.<br /><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-64606222771327755722009-06-11T20:49:00.003+03:002009-06-11T21:31:38.190+03:00O incercare esuata de a-mi exprima ideile<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Da, iar am intarziat. Oricum.<br /><br />Ma amuza si ma si sperie accentul pus pe jocuri video, desene animate violent, filme gore (are vreun corespondent in romana "gore"? de curiozitate) in dezvoltarea unui copil. Mai pe scurt, daca micul plod isi bate colegul, e din cauza unui film. Daca vrea sa isi impuste colegul, e vina unui film. Nu au nici o legatura palmele data acasa de tata sau pistolul lasat in cuier.<br /><br />Nu am nici o pretentie ca as putea interpreta psihologic fenomenele astea, sunt doar niste opinii si observatii amatoricesti - o mica paranteza ca sa evitam comentariile "da' ce studii ai tu sa". Revenind!<br /><br />Inainte de ...ce sa zic... Dragonball Z, au fost Testoasele Ninja. Si Tom si Jerry. Si inainte de asta, ce ne citeau ai nostri si, de la o anumita varsta, noi? Hansel si Gretel, a fratilor Grimm. O poveste in care o doi copii sunt dusi de catre mama lor vitrega in padure, noaptea, si abandonati. O idee des intalnita in povestile pentur copii e ca parintii, surorile si fratii vitregi sunt oameni malefici care iti vor raul. Acum, parerea mea e ca o idee de genul asta repetata in zeci de povesti ii ramane imprimata micului plod mai mult decat o scena de bataie dintr-un oarecare film.<br /><br />De ce adusesem vorba de Stephen King? Ii devorez cartile desi nu mai pot sa dorm nopti intregi dupa ce le termin. Ma face sa vizualizez tot ce descrie si sa imi imaginez tot ce sugereaza - e groaznic, am o imaginatie bolnava si am tendinta sa exagerez. Mi-e frica de intuneric, moarte, insecte, singuratate, fantome (unele), avalanse, spirite malefice - sunt cititoarea lui ideala, impartasindu-i multe fobii. Si zice el foarte bine ca in Hansel si Gretel de exemplu, intalnim frica de abandon, frica de moarte, rapirea etc. Si le citim copiilor povestea asta si ne miram ca nu mai dorm sau ca plang cand mama/tata decide sa se recasatoreasca dupa divort. Sau Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte - doamne ce poveste deprimanta si fara nici un fel de morala.<br /><br />Bun. Sa revenim la ce considera multi parinti ok, in timp ce se infioara la GTA sau WoW - Tom si Jerry. Doua animalute adorabile (din punctul meu de vedere) care: se pocnesc cu tigai, isi intind curse, ingheata podeaua din bucatarie, se lupta cu sabii, isi dau FOC si diverse alte activitati recomandabile copiilor. Cred ca aveau si o catapulta la un moment dat.<br /><br />Aberatia e ca oamenii astia - parinti, li se zice - urla ca niste bebelusi sa se interzica aceste jocuri, desene, carti, benzi desenate, filme, whatever. Ce nu inteleg ei e ca fiind parinti, au un oarecare grad de control asupra copiilor. Nu vrei sa se joace nu stiu ce joc? Nu i-l cumpara! Nu vrei sa stea pe net 20 de ore pe zi? Scoate cablul sau routerul si dormi cu el sub perna. Nu vrei sa se uite la filmul x? Nu-l lasa. Bine, ar fi recomandat sa te uiti cu respectivul plod la doua trei filme cu monstri si sa-i explici ca ce vede el acolo nu exista, ca uite, pana la urma si Ripley si pisica ei scapa de alien, etc etc. Dar na, asta necesita timp.<br /><br />Chestia cu interzisul cred ca merge pana pe la...cat sa zic? 10 ani? La mine a fost altfel, m-am uitat cu ai mei la Alien, la Poltergeist, ma jucam Medal of Honor cu tata si nu am avut probleme. La The Ring insa, da, m-am panicat groaznic.<br /><br />Nu stiu daca postul asta are vreo idee precisa, m-am pierdut pe drum. Ce vroiam initial sa zic e ca violenta e violenta in orice forma ai prezenta-o si parintii au o responsabilitate pe care nu o pot pasa regizorilor, scriitorilor sau magazinelor.<br /><br />By the way, nu mi-e frica de intuneric pentru ca m-am uitat la filme de groaza cand eram mica. Mi-e frica de intuneric pentru ca mi-e frica de necunoscut. Nu-mi imaginez ca e un monstru ca aia din filme care vrea sa ma prinda, tocmai asta e problema - <span style="font-style: italic;">nu stiu </span>ce e in intuneric.<br /><br />Unde s-a dus coerenta mea?<br /><br /><br /><br /><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-76944228265377228232009-06-01T23:02:00.003+03:002009-06-01T23:05:23.229+03:00maine...<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >...e foarte posibil ca aici sa fie un post despre violenta, frica, desene animate, Stephen King si fratii Grimm. Acum nu am rabdare si trebuie sa caut un citat intr-una din cartile lui King - which may take a while.</span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-63426057406042575562009-06-01T20:51:00.002+03:002009-06-01T21:03:47.107+03:00Mai e ceva? Da.<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Sa incercam ceva mai serios. Sa incercam sa vorbim despre alegeri si despre motivul pentru care nu putem sa facem o alegere informata, indiferent daca votam presedintele clasei sau presedintele tarii.<br /><br />In primul rand, trebuie sa cunosti prerogativele unui post. Nu le stii pentru ca:<br />a) nu te intereseaza<br />b) nu ai acces la informatie<br />Daca la punctul a situatia e greu de remediat (in caz ca trebuie remediata), la punctul b avem TVR-ul. Si il avem degeaba.<br /><br />In al doilea rand, un candidat nu se concentreaza in campanie pe acele prerogative. De ce? Vezi punctele a si b de mai sus. Esti impresionat ca un candidat la europarlamentare iti promite trei pomi in plus in parc si trei caini in minus pe strada? Super! Il votezi pentru ca te intereseaza pomii si cainii, dar nu te gandesti ca omul ala nu are treaba cu pomii si cainii la un nivel atat de local (local are grad de comparatie? nu. oh, anyway. e ca faza din seinfeld, cu you can't be overdry si overwet?)<br /><br />Tu nu stii ce ar trebui sa faca omul ala, dar nici nu te intereseaza. Iti promite un litoral curat cand el candideaza la postul de administrator de bloc. Si il votezi ca pana mea, vrei un litoral curat.<br /><br />Tu la ce te gandesti cand votezi un om? Te intereseaza ce ar trebui sa faca sau doar ce promite?<br /><br />Nu ma ating de subiectul bere, mici, brichete - nu am nimic de spus momentan.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-65333978771440634312009-06-01T20:34:00.003+03:002009-06-01T20:51:04.436+03:00Nu, nu am terminat<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Si acum o lista de scurte observatii:<br /><br />- nu trebuie sa-mi scot cardul din portofel ca sa-l citeasca aparatele<br /><br />- o parte din trotuarul meu (unde "meu" = o portiune de beton tranzitata zilnic de mine) e ocupata de banda pentru biciclisti, 348746 de bancute si pomisori din aia plantati in cilindre de caramizi (habar nu am cum se numesc, o sa le fac o poza)<br /><br />- nu pot sa scriu daca nu ma enerveaza ceva ingrozitor sau daca nu am ceva mult mai important de facut; de regula, nu scriu despre ceea ce ma enerveaza ingrozitor<br /><br />- cinismul si pesimismul le-am dobandit, nu m-am nascut asa; e posibil ca intr-un univers paralel o alta kus sa se imbrace in alb si sa zambeasca tot timpul - nu vreau sa o cunosc, e posibil sa ma enerveze si e posibil sa o deprim, eu fiind cinica si pesimista<br /><br />- inca nu stiu cu cine votez la europarlamentare<br /><br />- sesiunea a mers neasteptat de bine pana acum (hope I didn't jinx it)<br /><br />Ce e super la pesimism este ca daca ai asteptari foarte putine, e greu sa fii dezamagit. Problemele intervin cand ai pentru scurt timp iluzia ca unele lucruri merg bine si ajungi sa visezi cu ochii deschisi si sa iti imaginezi ca poate e ok sa fii optimist.<br /><br /><br />Nu e. Sunt doar scurte momente de prostie, zic eu.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-47862348303130875642009-06-01T20:07:00.004+03:002009-06-01T20:33:11.644+03:00Chestiuni de posibil interes general. Sau nu.<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Ma roade o chestie din Sex and the City.<br /><br />In primul rand, nu o suport pe Carrie Bradshaw. Dintre cele patru personaje principale, mi se pare cea mai falsa, dezorientata, imatura, nerealizata si derealizata.<br /><br />Bun. S-au comentat ani intregi outfit-urile personajului, adjectivele variind de la "abominabil" la "avant-garde". Cu putine exceptii (in general cateva rochii), nu imi place cum e imbracat personajul. Si ajungem la micamea problema. Intr-un episod, Carrie ii prezinta noului ei prieten o noua lume - lumea Prada, unde primesti sampanie la intrare si ai un personal shop assistant (desi aia cred ca au un alt nume al postului si mai multe responsabilitati, nu sunt ca tembelele care te intreaba daca te pot ajuta cu ceva si pleaca). Carrie isi alege o rochie superba pentru o premiera. Ajunsa pe covorul rosu, ce observ eu - i se vede banda de la sutien, rochia fiind cu spatele gol (o mare parte a spatelui).<br /><br />M-am gandit ca fie e o scapare, fie e o ironie a scenaristilor care vor sa sublinieze ca de fapt aceasta Carrie nu e atat de fashion-savvy pe cat se crede, e doar o femeie la 30 si ceva de ani care scrie un editorial despre sex si are sute de perechi de pantofi pe care ii asorteaza unepri prost, uneori bine la combinatii extravagante de haine. Dar nu, din pacate asta e doar parerea mea - uitandu-ma mai atent si la alte episoade, am observat ca lui Carrie i se vad foarte des parti ale sutienelor.<br /><br />Nu stiu ce sa zic. Nu stiu cat e de acceptabil sa transformi o "jurnalista" new-yorkeza in fashion icon si lasi acest detaliu sa-ti scape. Adica eu ma chinui sa evit aparitii de acest gen, si personajul Carrie Bradshaw e imbracat asa in mod special? O ajunga si la noi chestia asta (nu de alta, dar la noi un trend devine mainstrean la cativa ani dupa ce e uitat in capitalele modei)?<br /><br />Si - cel mai important - se vor vine in curand bluze cu spatele gol si cu bande si bretele atasate, ca sa <span style="font-style: italic;">para </span>ca porti sutien?<br /><br />Nu mai inteleg nimic.<br /><br />Bine, problema e total irelevanta si neinteresanta, dar ma ajuta sa nu ma gandesc la alte probleme. Oricum, daca aveti pareri despre chestia asta, le astept cu nerabdare.<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-43680750507556344232009-05-04T16:59:00.004+03:002009-05-04T17:04:16.678+03:00Si ca tot vorbeam...<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Luati de va minunati: <a href="http://www.romanialibera.ro/a89669/o-piesa-impotriva-violentei.html">http://www.romanialibera.ro/a89669/o-piesa-impotriva-violentei.html</a><br /><br />Asta asa, in caz ca vreti sa cititi un reportaj despre piesa, nu aberatiile unui mostenitor al imparatiei cerurilor.<br /><br />Dar, vai! Ce secret! Dar na, in CanCan apare mai rar ceva legat de piese de teatru. Dar daca asta se citeste...<br /><br />Incredibil, nu?<br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-73949758419703800662009-04-10T18:01:00.005+02:002009-04-10T18:31:13.582+02:00Senzational. De jalnic.<span style="color: rgb(192, 192, 192);font-size:130%;" >Domnul Linie Dreapta loveste din nou.<br /><br />Presupunand ca nici o autoritate nu are doza de imbecilism necesara pentru a lua in seama plangerile unui paranoic dement cu mania persecutiei, personajul din tragi-comedia noastra a ales sa se planga prin presa.<br /><br />Imi imaginez ca undeva in subconstientul lui exista o farama de ratiune care ii spune ca tot ce debiteaza el e fictiune, motiv pentru care continua sa-si verse frustrarile sub anonimat (buna, "Elena!"). Interesant este locul in care a ales stimatul domn profesor sa se desfasoare: Can Can. Da. Ati citit bine, in Can Can.<br /><br />Povestea incepe <a href="http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/2009/03/inspectoratul-scolar-municipal.html">aici</a>, pe blogul dascalului de exceptie, si ajunge apoi <a href="http://www.cancan.ro/2009-04-09/Directoare-de-liceu-actrita-in-Monologurile-vaginului.html">aici. </a><br /><br />Sa analizam putin situatia. "The Vagina Monologues" e o piesa feminista, despre violenta, abuz, incest, pedofilie. Persoanele care au jucat in piesa sunt majore. Piesa este socanta nu din cauza cuvintelor analizate separat, ci din cauza contextului - un act de pedofilie povestit din perspectiva fetitei abuzate nu inspira erotism, ci violenta, teroare, groaza si alte stari similare. Poate dumneavoastra va excitati cand auziti de incest sau pedofilie si va ganditi ca toti suntem la fel de psihopati - e ok, nu suntem toti. Piesa e menita sa aiba un impact puternic asupra publicului, sa trezeasca o stare similara in spectatori cu starile personajelor.<br /><br />Ce facem, interzicem piesele in care este vorba despre un act sexual, indiferent de natura lui? Pai atunci hai sa interzicem si Ion, si Morometii, si Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, si cateva poezii de-ale lui Eminescu, asta ca sa nu mai vorbim de opera lui Emil Brumaru. Interzicem studierea nudurilor la desen si pictura? Interzicem si 1984? Dar lectiile de anatomie? Orele de sexologie? Filosofie?<br /><br />Sa ne gandim putin doar la istoria Angliei si la membri familiei regale - cate violuri si crime absolut grotesti, povestite pe larg si cu detalii in diverse carti de istorie. Oare de asta nu ne-ati predat istoria Angliei, sa ne protejati inocenta de adolescenti de 16 ani? Da, clar! Un alt exemplu mai aproape de casa - Vlad Tepes.<br /><br />Si acum sa analizam un fragment din tabloid: <<<span style="font-style: italic;">Nu lipsesc nici scenele de sex salbatic, povestite cu nonsalanta de actori: "Sunt acasa la tata, care da o petrecere sus. Toata lumea bea. Eu ma joc singura la parter si-mi incerc chilotii cei noi si bustiera alba, de bumbac, pe care mi le-a dat iubita lui taica-meu. Deodata, prietenul cel mai bun al lui taica-meu, uriasul ala, Alfred, apare pe la spate, imi trage jos chilotii cei noi si isi baga penisul lui mare si tare in pipilica mea. Urlu. Dau din picioare. Incerc sa ma lupt cu el, dar el e deja inauntru."</span>>><br /><br />Sex salbatic? Descriem pedofilia ca fiind sex salbatic? Evident ca atunci cand scrii de sex salbatic, induci in eroare publicul-tinta, care mai mult ca sigur nu are nici cea mai vaga idee despre ce este vorba. Publicul vostru tinta NU se duce la nici un fel de piesa de teatru, fie ea tinuta in baruri, cafenele sau teatre nationale. E usor sa manipulezi o masa de inculti si ignoranti care, la o adica, mai si voteaza.<br /><br />Si scena nu e povestitacu nonsalanta - persoana care a interpretat a redat exact sentimentele de confuzie si teama simtite de personaj.<br /><br />Nu mai intreb de ce e pus un watermark pe poza, pentru ca nu e facuta de nici un reporter de la respectivul tabloid.<br /><br />P.S.: normal ca dupa ce ameninti cativa elevi ca ii dai in judecata pentru ca iti mentioneaza numele, iti dai si tu seama ca e mai simplu sa ataci din umbra. Foarte matur si responsabil.<br /><br /></span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-84330927264465065782009-01-18T15:50:00.001+02:002009-01-18T16:26:44.552+02:00Ce se intampla cand chiulesti de la logica<div xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml"><span style="color: rgb(192, 192, 192);"><big>Sa continuam seria de plangeri. Incredibil cum imi vine dorinta de a scrie fix in zilele cand am lucruri mult mai urgente de facut.<br /><br />Revenim la vechiul meu prieten, metroul. De ceva timp, se incearca o schimbare in modul de imbulzire la scarile rulante, si anume daca vrei s-o arzi foarte chill-static, stai pe dreapta, daca vrei o portie de hiking, te asteapta partea stanga.<br /><br />Evident, foarte putini inteleg aceasta noua organizare sociala. Ar putea sa faca o analogie intre benzile de pe carosabil, dar, nu-i asa, daca ai masina nu mai calci pe peron. Si ramanem cu toti cetatenii care vor sa stea pe stanga si sa alerge pe dreapta.<br /><br />O, dar ce e de facut? Pana acum erau niste talpi desenate, dar tot ce au reusit talpile sa faca e sa ride intrebarea "bai dar cum s-or fi sters pe partea stanga ba talpa dreapta, ba talpa stanga*?"<br /><br />*uite genul de comnetariu care ma face sa plang atunci cand imi uit castile sau mi se termina bateria la ipod<br /><br />Si ce noua metoda au implementat stimatii responsabili? Stickere cu textul "Stationati pe partea dreapta". Puse - ati ghicit! - DOAR pe partea dreapta!<br /><br />Bravo! Acum cei de pe dreapta vor sti ca fac bine ce fac. Cei de pe stanga - sanatate!<br /><br /><br /><br /><br /><br />- parca totusi la universitate sunt puse stickerele pe ambele parti? -<br /></big></span></div>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-16552600057618596452008-12-26T00:58:00.000+02:002008-12-26T00:59:20.112+02:0020<div xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml"><big><span style="color: rgb(192, 192, 192);">...years of flawless cynicism.<br /><br />- wish me a happy birthday - </span></big><br /></div>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-63312782226035540942008-12-25T01:28:00.000+02:002008-12-25T01:29:55.720+02:00Noi curiozitati<div xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml"><span style="color: rgb(192, 192, 192);"><big>Dragi initiatori ai proiectului "o caleasca pentru fiecare colt de strada", am observat ca si Teatrul National Bucuresti s-a bucurat de atentia voastra.<br /><br />Ma intreb, asadar, cand ati instalat minunata piesa de gard viu, nu v-au deranjat aurolacii de sub platformele de beton din fata Teatrului National? Am avut de doua ori ocazia sa astept singura pe treptele din fata iesirii de la metrou niste prieteni care au intarziat cateva zeci de minute. Gandurile mele erau cam asa:<br /><br />"Nu imi scot telefonul inca, daca mi-l fura sau imi dau cu ceva in cap?"<br />"Nu imi scot tigarile si bricheta ca o sa-mi ceara si ori imi iau tot pachetul, ori se aseaza langa mine"<br />"Hai sa imi scot castile, prefer sa aud ce vorbesc astia in jurul meu"<br /><br />Mai pe scurt - panica, frica, scarba, sila.<br /><br />Ma bucur si ca s-a renovat pasajul de la Universitate. Nu e ideal, dar macar e mai luminat. Poate de acum o sa astept in pasaj, daca in fata Teatrului National Bucuresti e plin de aurolaci tineri, de 20-25 de ani, care par suficient de bine hraniti incat sa ma preocupe siguranta mea.<br /><br />Si tot pentru voi, dragi peisagisti - vara e o adevarata satra la umbra copacilor din fata Teatrului. Chiar langa bancutele alea unde se prinde wirelessul. Nu-i asa ca vreti si voi sa va scoateti laptopul acolo?<br /><br />Cand eram mica, datorita prieteniei mele cu aproximativ toti cainii vagabonzi de langa bloc si din parc, nu imi era frica de aceste personaje - intr-o perioada, ma conduceau chiar si pana la metrou. Facem o brigada de caini anti-aurolaci violenti? Asta asa, in spiritul sarbatorilor - ca tot dam bani la stat pentru adaposturi de oameni, care fug din adaposturile respective pentru ca pe strada se castiga bine din cersit.<br /><br /><br /><br /><br />De ce nu am un chiosc non-stop de tigari la Tineretului? Sau un automat, cum se mai practica prin alte parti? Si de ce nu se baga tigari la farmacii, ca macar alea sunt non-stop?<br /><br /><br />Si de ce doar eu si cativa caini asteptam sa se faca verde pentru pietoni si restul oamenilor se arunca in fata masinilor?<br /><br />Craciun - treaba voastra cum vi-l faceti. </big></span><br /></div>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-81607730652245794302008-11-25T23:31:00.001+02:002008-11-25T23:31:29.365+02:00Cu putina intarziere, recunosc<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><big><font color='#c0c0c0'>Se pare ca prietenul nostru drag Linie Dreapta, un mare om de mare caracter, pe care l-ati mai intalnit pe la mine (cel care a furat Craciunul si vroia sa ma dea in judecata) s-a gandit sa calomnieze sub un nume fals - ceea ce este, evident, foarte tru!<br/><br/>Il puteti gasi pe dragul nostru amic sub numele de "Elena" (you tell me!) la adresa <a href='http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com/'>http://colegiul-cosbuc-abuzuri-buciu-ilinca.blogspot.com . </a><br/><br/>Daca vi se pare deplasat, dati flag. <br/><br/>Nu are sens sa vorbim de paranoia, de cat de departe poate merge un om cu o obsesie, de cat de absurd e sa dai note pe cat de mult te contrazic elevii, de cat de crud e sa-ti folosesti infima putere sa iti bati joc de niste oameni (care da, pot ramane cu anumite complexe si sechele cand se simt incoltiti de un asemenea dobitoc), cat de rau este sa convingi un om inca din scoala ca nu conteaza cine are dreptate, conteaza cine are mai multa putere de decizie si al cui cuvant atarna mai greu in societate. <br/><br/>Nu mai vorbesc de cat de aberant este sa le ceri unor elevi sa te respecte cand tu faci tot ce poti sa umilesti, sa ranesti, sa distrugi, sa manipulezi, sa instigi. Nu mai vorbesc nici de cat de lasi sunt ceilalti, care din asa-numita "colegialitate" nu ar ridica un deget sa ajute un copil, un elev de-al lor. E mare foamea cand esti incompetent si singurul mod in care poti sa-ti pastrezi locul de munca e sa acoperi magariile unui imbecil. E din nou cam naspa sa stii ca te poate da orice scelerat in judecata pentru ca, eh, nu ai fost de acord cu el, si iar ajungem la sensibilul subiect al foamei. Da-le dracului de principii, doar sunt profesor, n-am nevoie. <br/><br/>Hai sa clarificam ceva - Ilinca Buciu nu face manarii cu banii. Punct. O sa imi schimb parerea cand o sa am dovezile in mana. <br/><br/>Pana atunci Elena, la spital cu tine frate, ca prea mi-ai distrus ultimul an de liceu, Cosbucul in sine si prea mi-ai persecutat prietenii. <br/><br/>Ilinca, get well soon :)<br/><br/><br/><br/>P.S.: dupa ce termin ce am de scris pentru lucru, o sa gasesc si posturile legate de Linie Dreapta, ca sa intelegeti de ce am scris brusc atat de mult. <br/></font></big></div>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com94tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-91513211557754885252008-10-20T22:15:00.001+02:002008-10-20T22:15:52.665+02:00Deci DA!<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><font color='#66cccc'><big>Dupa lungi saptamani de absenta....<a href='http://bash.org'>BASH</a> is BACK!<br/><br/>Atat. </big></font><br/></div>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-59332769218100210132008-10-10T19:43:00.003+02:002008-10-10T20:02:08.944+02:00Sa incercam<span style="color: rgb(204, 255, 255);font-size:130%;" >Gratie lui <a href="http://demaio.info/">DeMaio</a>, am dat peste asta:<br /><br /><a href="http://www.lamaie.ro/acru/fa-si-tu-ceva-afla-cum/">http://www.lamaie.ro/acru/fa-si-tu-ceva-afla-cum/</a><br /><br />Da, pot sa donez prin paypal si exact asta o sa fac maine. Da, pot sa ma duc dupa facultate, munca si scoala de soferi ori sa ajut la adapost ori sa duc de mancare pentru animale. Pot sa incep o strangere de fonduri. Pot sa incep o campanie.<br /><br /><br />Tu ce poti sa faci? Ca de vrut, vrem cu totii multe. Poti macar sa suni la 9540 daca dai peste animale fara stapan sau daca vezi animale batute, torturate, schingiutie sau neglijate.<br /><br /><br />Suntem cu totii de acord ca animalele nu au ce cauta pe strazi, nu? Cine poate sa ajute, sa o faca.<br /><br />Va multumesc anticipat. </span>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-35002200.post-21804896481298032872008-09-29T18:32:00.001+02:002008-09-29T18:32:26.493+02:00Facturi fara numar<div xmlns='http://www.w3.org/1999/xhtml'><font color='#00cccc'><big>Continuam seria sfaturilor despre locul de munca.<br/><br/>Este prima ta zi. Iti setezi Outlookul si observi niste mailuri care nu iti apartin. Ele detaliaza problemele ultimilor angajati: salariu intarziat cu cateva luni, acuzatii de furt (vei descoperi in curand ca nu primesti oricum vreun fel de birotica), absenta cartii de munca si semnarea cu intarziere de peste o luna a contractului de munca. <br/><br/>Te gandesti: ok, or fi fost niste angajati cretini, hoti, care au uitat ei insisi de carte de munca si contract. In cateva saptamani, te vei ruga sa fi avut dreptate.<br/><br/>Prima ta zi continua. Pe la usa firmei (situata "ultracentral") se perinda angajati Electrica, reprezentanti de la telefoane si ISP, angajati de la gunoi...de ce? Un motiv banal: facturi neplatite.<br/><br/>Intre timp, pe numarul tau de serviciu (primit de la o colega ce tocmai a plecat din firma) te suna un distribuitor cu care a lucrat firma in trecut. De ce te suna? Un alt motiv banal: produse neplatite.<br/><br/>Cele mentionte mai sus se adauga la lista ta de motive pentru care NU trebuie sa ramai intr-o companie.<br/><br/>Va urma...<br/>(Fiti siguri)</big></font></div>kushttp://www.blogger.com/profile/06792067990314362176noreply@blogger.com1